Asta da facultă !

76 - Numărul de studenţi rămaşi în anul doi la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, secţia Jurnalism din cadrul Universităţii de Vest Timişoara (din 136 înscrişi în anul întâi). Sortaţi după sex, sunt şase băieţi (printre care mi-am făcut şi eu loc) şi şaptezeci de fete;
35 - Numărul de locuri bugetate pentru cei din anul doi. Aproape 50% dintre studenţi sunt la fără taxă;

7 - Numărul de materii diferite predate. Se mai adaugă şi o limbă străină la alegere şi o oră de sport pe săptămână.

Ce-i cu toate astea ? Nimic special, până acum...

Pe lângă orarul foarte lejer pe care îl avem, ceea ce face ca această facultate să fie cu adevărat una dintre cele mai tari sunt metodele de predare ale profesorilor şi subiectele abordate. Exemplu : la seminarul de Tehnivci de Investigare Jurnalistică, profu' ne-a dat fiecăruia un rol şi noi a trebuit să ne prefacem că suntem la un interviu. O colegă era prezentatoarea din platou, alt coleg era corespondentul de la faţa locului, eu eram decanul facultăţii, iar altă colegă era studenta prinsă în timp ce copia şi tot aşa, fiecare cu rolul lui. Nici nu pot să exprim în cuvinte cum a decurs toată treaba, tot ceea ce îmi amintesc e că am râs cu lacrimi timp de o oră şi jumătate. Până şi "temele" primite sunt extrem de amuzante. O profesoară ne-a spus că în viitorul apropiat va trebui să urmărim un necunoscut pe stradă cam 20-30 de minute şi să aflăm cât mai multe despre el. Fără ca acesta să ştie că este urmărit ! Deja mă văd cum urmăresc o băbuţă prin piaţă şi trag concluzii de genul : tanti asta vrea să facă bulion pentru că a cumpărat 15 kg de roşii şi nu ştiu câtă sare şi piper sau că are pensia mică fiindcă a trebuit să se limiteze la doar trei castraveţi, deşi, ceruse cinci iniţial, dar după ce a aflat preţul s-a răzgândit. Un alt aspect extraordinar la facultatea asta (cel puţin din punctul meu de vedere) este faptul că nu avem nicio materie unde să trebuiască să "tocim". Totul poate şi trebuie să fie reprodus cu propriile noaste cuvinte, nefiind nevoie să învăţăm ceva mecanic, aşa cum sunt nevoiţi cei de la Poli de pildă : să înveţe formule exacte sau alte chestii care nu pot fi reproduse decât aşa cum sunt în carte. Avem un profesor care pică studenţii la examene dacă aceştia se exprimă exact ca în manual pentru că el merge pe principiul : "eu nu vreau roboţei, eu vreau persoane distincte". De înţeles, având în vedere că meseria de jurnalist presupune originalitate şi inovaţie. No, asta da facultă !

Concluzia !? Veniţi, fraţilor, la Jurna' ! E foarte tare !