Să punem Timişoara în mişcare! Sursa photo: facebook.com/Alergotura |
Aseară am aflat de proiect şi am fost încântat de iniţiativa băieţilor şi fetelor din organizaţie aşa că am decis să merg şi eu la o tură. Zis şi făcut! M-am trezit, am mâncat şi am plecat spre locul de întâlnire. Acolo am dat de un grup de oameni vioi, cu zâmbetul pe buze şi pregătiţi să facă mişcare, toţi îmbrăcaţi în tricouri galbene. Unii erau acolo de dimineaţă, de când a început evenimentul, alţii au ajuns cu puţin înaintea mea, iar alţii s-au alăturat pe parcurs.
Şi, am pornit! Primii 500 de metri au fost destul de dificili, fiindcă eram neîncălzit şi nici afară nu era o temperatură foarte ridicată. Totuşi, după ce mi-am intrat în ritm şi am reuşit să-mi sincronizez respiraţia cu ritmul mişcărilor a devenit mult mai uşor. Viteza nu a fost foarte mare, organizatorii optând pentru un soi de alergare uşoară fiindcă nu toţi participanţii erau atleţi profesionişti (cum nu sunt nici eu, de altfel). Ni s-au alăturat şi vârstnici şi oameni mai rotunjori, deci ritmul a fost chiar ok pentru toată lumea.
Spre surprinderea mea, majoritatea trecătorilor au zâmbit admirativ când ne-au văzut, unii chiar s-au băgat şi ei la un sprint scurt. Alţii ne-au aruncat câte o privire mai ciudată care se poate traduce prin "ce fac nebunii ăştia de aleargă prin centrul oraşului?" Pe o străduţă din Unirii chiar am primit aplauze la scenă deschisă de la restul pietonilor. Până şi şoferii au oprit fără să protesteze când am traversat, chiar dacă am făcut-o şi pe roşu de câteva ori, din dorinţa de a nu încetinii ritmul!
După ce am ajuns înapoi la punctul de pornire ne-am întâlnit cu alţi doritori şi, împins de la spate de entuziasmul din jur, am decis să mai dau şi eu încă o tură, deşi nu am fost foarte sigur că o să reuşesc să o termin. Din nou, oameni zâmbitori, aplauze pe aceeaşi străduţă, multe poze şi şoferi indulgenţi! Până la urmă am reuşit să duc până la capăt şi a doua tură, deşi gambele mă ardeau şi respiraţia mi-o luase razna!
Cu ce m-am ales din toată treaba asta? Cu aproximativ opt kilometri alergaţi (traseul a avut aproximativ patru kilometri), cu nişte drage de beşici în tălpi, cu multe calorii arse, cu un tricou şi, cel mai important, cu o porţie mare de sănătate!
Salut iniţiativa celor de la Alergotura şi le doresc să-şi îndeplinească ţinta: cei 500 de kilometri alergaţi în 500 de minute! Cu siguranţă o să fiu prezent şi la următoarele ediţii!
Întregul traseu îl puteţi vedea aici. Pentru mai multe detalii despre eveniment vizitaţi alergotura.ro.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu