The Hobbit: An Unexpected Journey - Review

The Hobbit: An Unexpected Journey
Sursa photo: thehobbit.com

2012 a fost un an plin de filme bune. Au apărut în cinematografe o mulţime de pelicule realizate cu bugete indecent de mari şi pe toate le-am aşteptat curios să văd în ce s-au investit sute şi sute de milioane de dolari. The Avengers, Total Recall, The Dark Knight Rises, The Expandables 2 sau Prometheus, toate fac parte din această categorie. Unele m-au dezamăgit, altele m-au surprins într-un mod cât se poate de plăcut. De departe, însă, cel mai aşteptat film al anului pentru mine a fost The Hobbit: An Unexpected Journey. E de înţeles acest lucru având în vedere că The Lord of the Rings este filmul meu preferat.

Astăzi, cu puţin noroc, am ajuns la cinema şi am trăit în 3D noua aventură din Pământul de Mijloc. Cu noroc, fiindcă a fost o problemă cu rezervarea biletelor şi am rămas fără locuri până în ultima clipă. În fine, bine că până la urmă s-a rezolvat şi am putut să văd noua producţie a lui Peter Jackson.

Prima scenă îl aduce în prim-plan pe bătrânul Bilbo Baggins scriindu-şi aventurile în cartea ce avea să fie terminată mai târziu de Frodo, după distrugerea Inelului.O reintroducere frumoasă a fanilor în lumea creată de J.R.R. Tolkien. Povestea hobbitului începe cu un Bilbo mai tânăr cu 60 de ani faţă de perioada în care se petrece acţiunea din The Lord of the Rings. Acesta primeşte o vizită surpriză de la Gandalf cel Gri, care îl invită să ia parte la o aventură, dat fiind caracterul lui de explorator, lucru neobişnuit pentru un hobbit. Deşi Bilbo refuză propunerea, seara se trezeşte cu o ceată de dwarfi la uşa casei şi li se alătură misiunii lor, aceea de a-şi recuceri regatul pierdut, Erebor.

Sursa photo: thehobbit.com

Legendele spun că de mult, dwarfii au construit o cetate în inima Muntelui Singuratic de unde extrăgeau fel şi fel de bogăţii. Erau atât de avuţi încât până şi elfii, cele mai nobile creaturi, au ajuns să li se închine. Prosperitatea lor a luat sfârşit brusc, după ce fortăreaţa a fost atacată de dragonul Smaug, atras de toate bogăţiile ascunse în Munte.

Bilbo, împreună cu cei 13 dwarfi şi sub supravegherea lui Gandalf pornesc la drum cu scopul de a ucide dragonul şi a-şi recupera cetatea pierdută. Drumul din Comitat până la Muntele Singuratic este lung şi primejdios, iar liderul dwarfilor, Thorin Oakenshield, pune la îndoială capacităţile lui Bilbo, considerând că nu este pregătit să facă faţă în asemenea condiţii. Smaug nu este singurul pericol care îi aşteaptă pe eroii lui Peter Jackson. Aceştia sunt vânaţi şi de un duşman mai vechi. Căpetenia orcilor, Azog este dornic de răzbunare după ce a suferit o înfrângere dureroasă la Minele din Moria şi vrea cu orice preţ capul liderului dwarfilor. În drumul lor, cei 15 protagonişti înfruntă troli flămânzi, orci nemiloşi şi goblini lipsiţi de scrupule, dar asta nu e tot: Gandalf simte o prezenţă mult mai întunecată prinzând putere cu fiecare zi ce trece. Un duşman necunoscut îşi strânge forţele pentru a distruge pacea din Pământul de Mijloc. 

În peşterile goblinilor, Bilbo se întâlneşte cu un personaj cunoscut deja publicului. Micuţul hobbit se pierde de restul camarazilor săi după o luptă cu goblinii şi ajunge în grotele bântuite de o creatură bătrână de sute de ani, Gollum. Ciudata fiinţă cu dublă personalitate vrea să-l mănânce pe Bilbo, însă acesta reuşeşte să scape după ce îi fură cel mai preţios lucru pe care îl posedă: un inel magic care are capacitatea de a-l face invizibil pe cel care îl poartă. Nu avea de unde să ştie Bilbo că acea abilitate a inelului este doar o picătură minusculă din adevărata lui putere.

Sursa photo: thehobbit.com

O primă parte a unei noi trilogii semnate de Peter Jackson demnă de toată lauda. The Hobbit: An Unexpected Journey păstrează specificul din The Lord of the Rings, însă este în acelaşi timp o creaţie originală care te ţine în suspans pe tot parcursul celor aproape trei ore în care se desfăşoară acţiunea. Deşi mulţi spun că producătorii au cam exagerat cu scenele comice, eu sunt de altă părere. Într-adevăr sunt destul de multe glume în film, însă nu trebuie să uităm că J.R.R. Tolkien a gândit The Hobbit ca o carte pentru copii. În al doilea rând, este logic ca umorul să apară când sunt prezenţi 13 dwarfi şi un hobbit. Să ne amintim că şi în The Lord of the Rings, principalii responsabili cu umorul erau Gimli, un dwarf, Mary şi Pippin, doi hobbiţi. Prin natura lor, aceste creaturi sunt amuzante. Le place viaţa şi se bucură de fiecare moment al ei. Fiecare în felul lui, iar aici trebuie lăudat Peter Jackson, care a reuşit să redea aceste lucruri pe ecran într-un mod aparte.

The Hobbit: An Unexpected Journey este un răsfăţ al simţului vizual! Peisajele care apar în film sunt desprinse parcă din altă lume. Pe parcursul filmului am văzut cel puţin vreo 10 locuri unde aş vrea să-mi petrec măcar o parte din viaţă. Efectele au fost şi ele la înălţime! Nu de puţine ori am tresărit de la câte o explozie sau câte un bolovan care venea direct spre mine. Gollum este parcă şi mai natural în mişcări decât înainte şi, dacă eram cu câţiva ani mai tânăr, aş fi putut să jur că făptura aia chiar există undeva şi în realitate. Nici efectele sonore nu trebuie trecute cu vederea. Imaginile sunt completate de o ambianţă foarte naturală, iar coloana sonoră este făcută astfel încât, pe tot parcursul filmului, publicul este captat în acea lumea mistică.

Cu toate că după succesul înregistrat de trilogia The Lord of the Rings şi chiar dacă ultima parte a acesteia s-a lansat cu nouă ani în urmă, Peter Jackson a arătat că nu şi-a ieşit din formă şi că încă simte pulsul Pământului de Mijloc la fel de bine ca înainte. A reuşit să ridice The Hobbit: An Unexpected Journey la aşteptările publicului şi, aş putea spune că pe alocuri le-a şi depăşit! Un film extraordinar care va fi cu siguranţă nominalizat la Premile Oscar de anul viitor. Şi pe bună dreptate!

Mai jos am pus trailer-ele filimului pentru a vă putea convinge şi singuri că merită să-l vizionaţi:

Poftiţi şi coloana sonoră (cel puţin o parte din ea):