Amnezia fotbalistului român

România, neputincioasă în faţa portocalei mecanice!
Sursa photo: onlinesport.ro

Răzvan Raţ - titular la Şahtior, locul 1 în Ucraina
Radu Ştefan - căpitan la Lazio, locul 7 în Italia
Alexandru Maxim - Stuttgart, locul 12 în Germania
Bogdan Stancu - golgheter la Orduspor, locul 16 în Turcia
Gabriel Torje - Granada, locul 16 în Spania
Adrian Mutu - golgheter la Ajaccio, locul 13 în Franţa
Costel Pantiliomon - titular în meciurile de Cupă la Manchester City, locul 2 în Anglia
+
Jucătorii Stelei, echipa care conduce detaşat Liga 1 din România şi a eliminat Ajax Amsterdam din Europa League acum o lună.

În mare, cam acesta este lotul naţionalei ţării noastre cu care vrem să ajungem la Rio în 2014. Pe foaie arată bine. Avem jucători care se bat în cele mai puternice campionate din lume. La echipele de club sunt toţi apreciaţi şi îşi fac treaba excelent. Ce se întâmplă când vin la naţională?

Olanda 4-0 România! Asta se întâmplă! Câştigătorul ultimei Cupe UEFA, Raţ greşeşte mai rău ca în curtea şcolii şi le permite olandezilor să deschidă scorul încă din minutul 10. Golgheterul Stancu ratează toate fazele la care participă. România se apără haotic în 40 de metri, iar până în minutul 30 portarul Vermer face mişcări de încălzire ca să rămână treaz. Nimic din jocul practicat de tricolori nu funcţionează! Nici măcar pasele înapoi nu mai sunt precise, deşi sunt marcă înregistrată a echipelor româneşti. Tactică 0, inspiraţie 0, calitate 0! Nimic din meciul cu Ungaria nu s-a schimbat. Doar adversarul este unul mult mai valoros, care nu iartă greşelile de începători ale jucătorilor lui Piţi!

Vine pauza, iar România este condusă la Amsterdam doar cu 1-0. Încă mai sperăm! Ai noştri iasă la joc şi atacă în primele minute din repriza secundă. Viteza lui Adi Popa îi dă frisoane din nou lui Blind, la fel ca pe Naţional Arena în urmă cu mai puţin de o lună, dar tot batavii introduc mingea în poartă pentru a doua oară. De aici meciul a luat sfârşit! Cu un Tănase ieşit rău din formă, cu Grozav prea crud pentru astfel de meciuri şi fără o minte lucidă care să lege apărarea de atac, românii au cedat psihic şi fizic. Penalty-ul din care s-a făcut 3-0 după alte 10 minute este dovada în acest sens. Degeaba s-a zbătut Mutu când deja tabela arăta scor de neprezentare. Nici Chipciu n-a putut să mai facă nimic ca să schimbe soarta partidei. Şi, pentru ca totul să meargă prost, golul de 4-0 a venit pe fondul unei greşeli de portar, Pantilimon fiind probabil singurul tricolor care a jucat bine până în acel moment. Se termină meciul şi România se vede umilită pe gazonul de pe Amsterdam ArenA într-un meci în care olandezii nu au dat senzaţia că s-au forţat prea tare, iar tricolorii au părut mai neputincioşi ca niciodată.

Acum stau şi mă întreb cum se poate ca nişte fotbalişti care joacă bine sau chiar foarte bine la echipele lor de club să uite efectiv jocul când vin la reprezentativa ţării? Este ca şi cum sunt alţi oameni! Unde a fost în acest meci determinarea steliştilor din teren? Unde a fost exactitatea campionului european Raţ sau sângele rece al golgheterului Stancu? Ce se întâmplă cu aceşti băieţi când îmbracă tricoul galben? De ce nu pot să joace la fel ca la echipele lor de club? De ce spaniolii văd ceva din Messi la Torje doar când joacă la Granada? Unde dispare acel ceva din Messi când joacă pentru România? De ce nu am mai văzut pătrunderile din meciul cu Ajax ale lui Chiricheş şi astăzi? De ce şi-a asumat acest rol Gardoş când se ştie că el nu este un fundaş ofensiv şi nici foarte tehnic? Nu în ultimul rând, de ce nu a fost convocat Latovlevici? Atât în meciul cu Ungaria, dar şi în această seară, partea stângă a defensivei noastre a fost depăşită total! De ce a rămas acasă cel mai în formă fundaş stânga român şi a fost luat veşnicul accidentat Radu Ştefan? Este ca şi cum fotbaliştii români sunt loviţi de o formă ciudată de amnezie când vin la lotul naţionalei!

Chiar şi după aceste ultime două jocuri patetice făcute de tricolori, România rămâne oarecum favorită la locul doi în grupă dat fiind faptul că avem meciurile cu adversarele directe pe teren propriu. Întrebarea cea mare este dacă merităm să mergem la Rio practicând un astfel de joc? Eu zic că nu!