Băiatu', dă şi mie o doză! Sursa photo: ismokeherb.co.uk |
Chiar nu simțeam nevoia să revăd cefele late cu lanțuri de haur groase de două degete la gât care urlă după fete plini de bale pe la gură de parcă n-au mai văzut picioare epilate de dinainte de revoluție. Au aflat și ei cum arată o hârtie de 100 de euro și sunt mari interlopi acum. Nici de tipele rujate și fardate parcă cu șpaclu și cu pretenții de doamne nu îmi era dor. Deloc! De fapt, ele abia au ajuns în Timișoara din te miri ce sat al cărui nume este imposibil de pronunțat și se vor orășence deja. Pentru specimenele în cauză: Hai sictir, citiți o carte!
Trecând totuși la subiect pentru că, probabil, v-am plictisit deja pe mai mult de jumătate din cei care ați dat click pe acest articol cu lamentările mele, aici, în mirificul complex studențesc, am mers cu un coleg să mâncăm ceva și să bem o bere. Ne-am așezat la masă și am așteptat cuminți să vină ospătarul să ne ia comanda. Când într-un final a apărut, i-am spus acestuia că vreau o pizza și o bere.
A stat puțin cu pixul ațintit spre carnețel, dar a ezitat să scrie comanda în el. S-a uitat la mine și mi-a spus că nu poate să-mi aducă bere deoarece este interzisă comercializarea băuturile alcoolice în interiorul complexului. O idee mai veche a primarului pusă acum în aplicare. I-am spus că e ok și să-mi aducă o apă plată în schimb. Ospătarul, din nou a ezitat să scrie comanda și se uita fix la carnețel, gânditor. După câteva secunde se apleacă spre mine și-mi șoptește la ureche ca un veritabil dealer de iarbă care stă la colțul unui liceu: „Pot să-ți aduc un Tuborg cu alcool dacă vrei, dar ți-l torn direct în pahar și nu-ți mai aduc sticla”. M-am uitat surprins la el și nu știam exact ce să zic.
După alte câteva secunde de ezitare și meditație, canicula de afară și pofta de o bere rece care să mă răcorească au învins și am acceptat oferta „dealer-ului”. În sfârșit, a scris comanda în carnețel și a plecat. S-a întors repede cu un pahar transpirat de 400 de ml plin cu licoarea spumoasă și aurie de care îmi era atât de poftă. Senzația pe care am avut-o în timp ce savuram bere mi-a amintit de liceu, înainte să fiu major. Și atunci stăteam cu ochii în patru de fiecare dată când îmi comandam ceva alcool de băut ca nu cumva să vină o razie și să mă prindă. De obicei aveam grijă să mai fie cineva de peste 18 ani cu mine la masă, iar în caz de ceva berea mea devenea a lui instant.
Bere fără alcool... cu alcool! |
Nu știu dacă și în alte localuri din complex se practică această tehnică. Dacă nu, atunci acest patron este un adevărat pionier și curând, toți ceilalți o să-i urmeze exemplul. Acum, stau și mă întreb, nu era mai simplu să nu se introducă această lege de la bun început care oricum nu are niciun efect și nici nu va fi respectată vreodată? Cine e atât de naiv încât să creadă că dacă studenții nu mai au de unde să-și cumpere alcool din complex nu o să mai bea? Nu s-au uitat puțin înainte să vadă la ce distanță sunt Novatim și Profi? Sau la faptul că față în față cu facultatea sunt două sau trei cluburi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu