Primele impresii despre lumea corporatistă

Sunt corporatist!
Sursa photo: mdy.co.uk

Au trecut deja două săptămâni de când mi-am schimbat jobul. Am lăsat, cel puţin pentru moment, lumea jurnalismului pentru a încerca o nouă provocare într-o firmă multinaţională. De mult aveam în plan să lucrez într-o astfel de instituţie fiindcă auzisem numai lucruri bune despre condiţiile pe care asemenea firme le oferă angajaţilor. Vroiam să simt pe pielea mea cum e să faci parte din lumea "corporate". Iată că soarta mi-a oferit această şansă şi în urma unui interviu am fost acceptat pe postul de operator calculator.

Până acum pot spune că tot ce mi s-a povestit s-a adeverit în proporţie de peste 90%. Ceea ce m-a surprins plăcut încă de la "induction day", un fel de zi de introducere înainte de a începe munca efectivă, a fost faptul că în Continental Automotive, pentru că ei sunt cei care m-au angajat, toată lumea se tutuieşte. De la manageri şi şefi de departamente, până la muncitorii de la bandă, toată lumea se salută cu... salut. Nu există acea diferenţiere între angajaţi aşa cum se întâmplă în alte instituţii. Poţi să vorbeşti cu şeful la pertu fără să laşi impresia de lipsă de respect. Ba chiar mi s-a atras atenţia încă din prima zi în companie despre acest aspect după ce m-am adresat cu "dumneavoastră" tipei de la HR. Poate că această mentalitate se datorează şi faptului că media de vârstă a angajaţilor este una mult mai mică decât în instituţiile de stat, de exemplu.

Al doilea lucru care m-a impresionat a fost cantina. Oricât de ciudat ar părea, am rămas impresionat când am păşit prima dată în sala de mese a firmei. Este o încăpere uriaşă plină cu nenumărate feluri de mâncare bună şi ieftină. E aproape la fel ca în foodcourt-ul de la Mall, doar că mult mai ieftin. Pentru un pofticios ca mine chestia asta vine ca un fel de bonus la salariu. Meniuri complete cu două feluri de mâncare, salate şi desert la preţul unui bon valoric. Nu ştiu de ce, dar am impresia că în următoarea perioadă o să mai cresc puţin în lăţime.

Printre celelalte lucruri care m-au impresionat până acum se numără măsurile de siguranţă existente şi organizarea tipic nemţească din firmă. E normal să fie aşa din moment ce e o companie germană. Tot la induction day ni s-au făcut prezentările departamentelor şi ni s-a spus despre protocoale şi alte cele. La un moment dat, în timp ce trainerul vorbea despre siguranţa datelor, aveam impresia că m-am angajat la NASA, având în vedere că nu am voie să merg la lucru nici măcar cu un stick de memorie, iar dacă vreau să mă mut dintr-o clădire în alta cu un laptop am nevoie de nu ştiu câte aprobări pentru ca domnii de la securitate să nu mă salte. Bine, tot legat de securitate e şi faptul că aproape orice uşă din firmă se deschide doar cu cardul de angajat. 

Despre colegi nu pot să spun decât că sunt mult mai ok decât m-aş fi aşteptat. Toţi au răbdare cu mine şi-mi explică foarte calm ce trebuie să fac, deşi au şi ei destule pe cap. Ştiu că să mai trainuiască unu care se presupune că e acolo să-i ajute nu le uşurează treaba. Norocul meu că sunt deschişi la minte. O să mă revanşez în timp pentru această răbdare!

Îmi place când ies afară să fumez o ţigară şi văd cum o mulţime de oameni mişună cu treabă dintr-o clădire în alta. Parcă e un stup de albine veşnic preocupate să mai adune polen pentru stup. Mă gândesc că toţi acei oameni îmi sunt colegi, iar eu am devenit la rândul meu o mică albină culegătoare de polen. Puţin în momentul de faţă, dar o să mă chinui să ajut stupul să crească cât de bine pot. Cea mai faină senzaţie e când ajung acasă şi sunt foarte obosit, dar mă simt bine pentru că ştiu că am făcut ceva util în ziua aia. Simt că nu mai pierd timpul aiurea şi că în sfârşit am un rost. Primii paşi în lumea corporatistă au fost excelenţi. Abia aştept primul training şi primul team building!