Pages

miercuri, 1 ianuarie 2014

Cel mai Revelion fain!

La muţi ani!
Sursa photo: scaleogy.com
În primul rând, la mulţi ani tuturor!

2014 să vă aducă tot ce a uitat 2013 şi încă şi mai multe!

Revelionul acesta am preferat să îl petrec acasă, în linişte şi fără cheltuieli prea mari. Am zis că ies doar seara să văd artificiile împreună cu câţiva prieteni şi să ciocnim un pahar de şampanie. Asta am şi făcut, doar că după ce s-a terminat tot tărăboiul din parc şi după ce primarul ne-a urat toate cele bune pentru noul an, îngheţaţi fiind, am decis să căutăm un local unde să mai bem o bere şi să mai povestim puţin.

După ce am descoperit cu stupoare că barul nostru preferat era închis, am mers într-un loc recomandat de un prieten, unde ştiam că nu era rezervat. Locul respectiv e recunoscut ca fiind mai "de fiţe" printre liceenii din oraş, aşa că mă aşteptam să fie o seară lipsită de evenimente extraordinare. Eventual să apară doar câţiva şmecheraşi care să se laude cu averea lu' tăticu' la care nu au adus nicio contribuţie în întreaga lor vieţişoară de paraziţi sociali. Mamă, cât m-am înşelat!

Primul semn că ceva rău urma să se întâmple a fost momentul în care "dj-ul" a pus prima manea, deşi acest lucru era contrar politicii clubului respectiv. Şi din acea clipă totul a început să se ducă de râpă. Nu cred că Florin Mezel a ajuns la al doilea refren şi a apărut prima împinsătură pe ring şi prima carne în gură din an. Că vorba aia, "pumnii minte n-are"! N-am băgat prea mult în seamă evenimentul pentru că părea să se fi stins destul de repede după ce unul dintre maimuţoii supra-testosterinizaţi a fost scos din sală.


Pentru puţin timp lucrurile au decurs normal. Toată lumea dansa şi se simţea bine. Ba chiar şi muzica a revenit la normal şi urletele de împerechere din şatră se stinseră. Apoi, pam! Scandal! Dintr-o dată toată lumea a ieşit în fugă din bar de parcă un terorist sinucigaş şi-a făcut apariţia pe ringul de dans. Am rămas doar eu cu prietenii mei înăuntru şi niciunul nu ştiam ce se întâmplă. Auzeam urlete de jos şi nişte bubuituri de bass despre care am aflat mai târziu că era sunetul produs capul unuia care izbea peretele. Adevărul e că la un moment dat a reuşit să menţină un ritm destul de bun pentru un recital de freestyle ca-n 8 Mile.

Pe hol, zbierete! O tipă urla cât o ţineau plămânii de fumătoare "Claudiu, gândeşte-te la fetiţa noastră, Claudiu!" Respectivul Claudiu, un băiat bine făcut cu tricoul rupt în zona abdomenului, probabil în urma altercaţiei de jos, nu şi nu că el coboară la ei. Care ei, habar n-am! Apoi, mai urcă un băiat chelios, plin de sânge pe faţă! După o privire mai atentă, mi-am dat seama că ăla nu era sânge, ci buza lui crestată mai ceva ca a lui Buză de Iepure din Baltagul lui Sadoveanu. În continuare, zbierete, fum şi confuzie!

Într-un final, ajunge şi organul legii: un nene supraponderal plictisit şi sictirit, profesionist nevoie mare, cu ţigara în gură şi chipiu-ntr-o parte, pus pe luat declaraţii. Nicio treaba nu avea el că unul dintre cei implicaţi avea buza tăiată până aproape de sinus. Ce "du-te ,bă, la ambulanţă!"? Nu, nenea organ, în continuare cu ţigara în gură lua declaraţii de la vreo trei oameni deodată până şi-a dat seama că nu înţelegea nimic. E şi aia o realizare totuşi! Crezând că lucrurile s-au calmat, am vrut să plecăm şi noi către case, dat fiind faptul că barmanul era... Claudiu!

 Când ne-am apropiat de uşă, domnul cu chipiu-ntr-o poarte se uită suspect la noi şi comandă autoritar: "voi dacă aţi văzut ceva nu plecaţi nicăieri". I-am spus frumos că noi nu am văzut nimic altceva decât rezultatul final al celor întâmplate şi aşa ni s-a dat permisie de plecare. Ieşind pe hol, după câţiva paşi, simt cum nările încep să-mi ardă, ochii să-mi lăcrimeze şi limba să mă pişte. Aparent, cineva, nu de la poliţie, a dat cu spray paralizant. Am coborât tuşind şi înjurând, iar la ieşire, surpriză! Un nene jandarm ţinea ferm de uşa deasupra căreia atârna fragil semnul verde pe care scria "exit". Încă odată am dat explicaţii că n-am văzut nimic şi că nenea organ de sus ne-a dat voie să plecăm şi într-un final am ieşit din clădire. Afară, două sau trei dube de jandarmi, o ambulanţă, şi mulţi petrecăreţi revoltaţi care-şi băgau tot ce aveau în săracul an 2014. De parcă el era de vină pentru tot ce s-a întâmplat!

Un 2014 plin de bucurii şi împliniri vă doresc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu