Idee CIM

De când am început să lucrez într-o multinaţională am tot auzit de termenul de "Idee CIM". Prin birou, pe holuri sau la ţigară, toată lumea vorbea de ideea CIM. Ba că au avut una, ba că n-au avut, ba că li s-a dat task ca pentru anul în curs să vină cu măcar două, trei "CIM-uri". Încă din primele zile de "induction" trainerii ne-au explicat cum stă treaba cu aceste "Idei CIM".

Cică dacă tu, angajat corporatist, ai o idee cu ajutorul căreia o treabă din firmă devine mai uşoară sau reduce costurile la ceva, poţi să o înscri drept "idee CIM" într-un tool aflat pe desktop-ul fiecărui salariat. Apoi, odată introdusă în tool, nişte pitici analitici o analizează pe toată părţile şi, într-un final, o aprobă sau o... dezaprobă. Dacă se aprobă, tu, angajatul idiot cu idei eşti pasibil de o recompensă financiară odată ce ideea ta a fost pusă în aplicare.

Eu am probleme cu vederea! Deci şi prin urmare, port ochelari. De ceva vreme ochii îmi obosesc foarte tare şi am dureri de cap groaznice. Cel mai probabil, trebuie să-mi schimb lentilele cu unele cu dioptrii mai mari. M-am uitat puţin pe net şi am mai întrebat alţi prieteni neclar-văzători despre costurile pe care le implică o astfel de schimbare. Trist, am aflat că va trebui să scot din buzunar cel puţin 300 de lei.

Acum, revenind la "Ideea CIM", stau şi mă întreb oare de ce cabinetele oftalmologice sau producătorii de ochelari de vedere nu pun la punct un sistem de buy-back? Firmele şi-ar recupera materia primă şi ar apărea "cost-reduction-ul" după care tânjesc atât de mult şi clienţii ar economisii nişte bani. Şi-am fi şi toţi eco-friendly, c-aşa-i cool acuma! Win-win situation! Poftiţi, Idee CIM!