Un simplu tricou

E ciudat cum lucruri mărunte pot schimba radical dispoziţia unui om. E ciudat cum o simplă melodie care îţi place te poate face să zâmbeşti după o zi de muncă obositoare sau momentul acela când ajungi acasă şi de descalţi ştiind că ţi-ai făcut datoria şi de acolo înainte urmează doar relaxare. Au fost destule zile când mă simţeam demoralizat sau pur şi simplu nu aveam chef de nimic şi un film sau un discurs motivaţional mă punea pe picioare şi mă făcea să-mi promit că o să devin un om mai bun. Păcat că nu m-am prea ţinut de acele promisiuni până acum. Oricum, importantă e acea senzaţie de moment. Acel sentiment că poţi să faci orice şi că nimic nu e de neatins. Şi toate veneau de la un simplu film sau o melodie.

E fascinant cum prima îngheţată din an îţi aminteşte de piscină şi de venirea verii. De cireşe, chiar dacă îngheţata e de cacao. La fel e şi cu prima frunză arămie picată pe mijlocul străzii şi vântul acela răcoros care parcă îţi şopteşte că e cazul să scoţi geaca aia groasă din dulap. Cele mai nesemnificative lucruri şi obiecte pot avea un impact major asupra stării de spirit, chiar dacă doar pe moment.

Azi, de exemplu, stăteam în pat şi aveam o stare de meah; nici prea-prea, nici foarte-foarte. Probabil că nimic nu s-ar fi schimbat dacă nu trebuia să ies din casă şi, implicit să mă schimb din pijama în ceva demn de purtat prin spatele blocului. Aşa se face că în dulap, undeva pe un raft de jos, ascuns bine de tot sub un morman întreg de haine, stătea un tricou din poliester, roş-albastru. Nu, nu e cu Steaua! E cu Barca şi scrie Messi pe spate deasupra unui mare 10 şi e un cadou primit de ziua mea acum un an... cred.

Am hotărât să-l îmbrac şi atât a fost! Momentul în care m-am văzut în oglindă cu acea siglă în piept mi-a adus aminte de vremea în care fotbalul însemna acelaşi lucru cu aerul pentru mine. Acea perioadă în care mergeam la două antrenamente pe zi la Unirea şi între ele jucam tot fotbal în statele blocului. Eram fotbalist cu normă întreagă... sau cel puţin vroiam să fiu. Ţin minte că pe vremea aia nu visam la altceva decât la o minge şi o pereche de "crampoane" Lotto pe care mi le-a făcut cadou mama în cele din urmă. Doamne, cât am iubit ghetele alea!

Toate aceste sentimente şi amintiri mi-au revenit de la un simplu tricou. Un tricou ca oricare altul, dar unul care simbolizează ceva magic pentru mine. Plăcerea de a juca! Copilărie şi amintirea sinceră a unui vis de mult apus. Nu am fost niciodată fotbalist şi nici nu voi fi vreodată, dar iubesc fotbalul şi azi mi-am amintit acest lucru doar datorită unui tricou. Azi nu sunt fotbalist, dar mă simt ca unul!