Când unii înţeleg mai multe decât sunt de înţeles

Decriptăm şi noi ceva?

Sursa photo: http://dragaodeprata1971.spaces.live.com

Nu vă disperă fazele alea când spuneţi ceva şi alţii interpretează vorbele voastre în şapte mii de feluri diferite? Mai ales în situaţia în care voi v-aţi referit exact la ceea ce aţi spus, fără subînţelesuri ascunse şi alte lucruri de genul ăsta!

Pe mine unul mă seacă fazele astea! Efectiv nu pot să suport când cineva înţelege mai mult decât este de înţeles! Cred că asta e din cauza programei şcolare. Acolo ne puneau să interpretăm poeziile tuturor scriitorilor şi să spunem ce credem noi că a vrut să zică respectivul autor. Şi aşa aberam ore în şir despre ceea ce vroia să spună Bacovia în celebra sa poezie, Plumb. Ce a vrut să spună prin "Stam singur în cavou... şi era vânt.../Şi scârţâiau coroanele de plumb"? Toţi căutau înţelesuri ascunse acolo unde, de multe ori, nu existau. S-a gândit vreodată cineva că, poate, Bacovia chiar stătea singur în cavou? Literalmente!

Eh, exact acelaşi mod de gândire îl au muţi alţii, care au impresia că sunt descendenţii direcţi ai lui Sherlok Holmes. Toţi încearcă să găsească Sfântul Graal după semne doar de ei văzute. Zici că toată lumea vorbeşte codat, mai nou! Când unul spune "Salut! Ce faci bă?", găseşti destui imbecili care să afirme că în spatele acelei întrebări banale se ascunde un adevărat mister. De ce nimeni nu mai ia lucrurile ca atare? De ce trebuie să ne complicăm viaţa singuri şi să ne stoarcem creierii gândindu-ne cum să rezolvăm probleme inexistente?

Misterul dezvăluit!

Sursa photo: http://notrobin.com

Şi asta nu e totul! "Gânditorii" nu se rezumă la a "decripta" doar limbajul folosit. Nu, ei sunt capabili să înţeleagă şi sensul ascuns al gesturilor şi faptelor. Adică, dacă te ştergi la ochi în timp ce vorbeşte cineva, înseamnă că acel cineva te plictiseşte de moarte. Dacă te uiţi nu ştiu cum la cineva, înseamnă că vrei să-i faci nu ştiu ce. Dacă insişti să faci ceva anume, înseamnă, evident, că vrei să faci exact opusul acelui lucru. Prea multe cărţi despre limbajul trupului...

Cea mai aiurea fază legată de toate astea este a doua zi după un "one-night-stand"! De ce nimeni nu vrea să înţeleagă sitagma "one-night-stand" (relaţie de o noapte)? De ce toată lumea vrea mai mult de pe urma unei astfel de "relaţii"? Prin faptul că o persoană cere mai mult după o noapte de genul ăla strică tot farmecul. De ce nu poate să o lase aşa cum a fost? Ceva de moment, impulsiv şi foarte tare! De ce trebuie să plăteşti o astfel de noapte cu "ţigara şi cafeaua de a doua zi", unde se fac tot soiul de planuri şi unde, cei doi (de obicei sunt doi) protagonişti îşi spun că se vor reîntâlni şi că vor păstra legătura, deşi ambii sunt conştienţi că acele lucruri nu se vor întâmpla niciodată.

Nu e mai simplu să luăm lucrurile aşa cum sunt? Eu aşa o să încerc să fac!