Sursa photo: www.hotnews.ro |
Revenind la subiect, trebuie spus că pe lângă autoarea cărţii, au fost prezenţi şi Samandra Vultur, Elena Craşovan şi Cornel Ungureanu, critici literari. Cei partu au prezentat romanul "Provizorat" în faţa unui public numeros (aproximativ 50 de persoane într-o sală unde încap, în mod normal, maxim 30), format atât din tineri studenţi la jurnalism -printre care şi eu-, cât şi din bătrâni pasionaţi de literatură. Timp de o oră şi jumătate publicului i s-au servit informaţii în premieră despre doamna Gabriela şi despre ultimul ei roman. La final, cei prezenţi la eveniment au putut să-i adreseze întrebări doamnei Adameşteanu şi să ia autografe. În urma acestor întrebări am aflat că personajele romanului sunt inspirate într-o mică măsură din realitate şi că autoarea consideră stilul ei asemănător cu cele ale lui Camil Petrescu şi George Călinescu. O altă dezvăluire făcută de doamna Adameşteanu este că, iniţial, povestea spusă în "Provizorat" trebuia să se termine în 4 martie 1977 (data devastatorului cutremur), însă a renunţat la această idee pe parcurs pentru că "poveştile au drumul lor şi simţi când trebuie să se sfârşească". În prezent, scriitoarea lucrează la un nou roman al cărui titlu nu a vrut să îl divulge, ci doar că acţiunea se petrece după anul Revoluţiei.
„Provizorat este o poveste de dragoste, frumoasă şi tristă, care ne ţine cu sufletul la gură, petrecută în vremea comunismului românesc. Gabriela Adameşteanu are rara capacitate de a privi comunismul prin personaje, emoţii, imagini, autoarea refuzând să eticheteze sau să stigmatizeze. Din viscerele* naraţiunii urcă spre cititor câteva întrebări: Îşi vor găsi cele două personaje principale un destin prin iubirea lor interzisă? Poţi birui o ideologie printr-un adulter? Poţi să-ţi trăieşti clipa, daca trecutul e tumefiat şi încărcat?” (Ovidiu Simonca).
Acţiunea romanului se petrece în anii '70 şi are în rolul principal un cuplu care "nu se poate consuma până la sfârşit". Este prezentată în detaliu viaţa cotidiană din timpul comunismului şi cum personajele principale sunt puse la încercare de sistemul de atunci. Mărturisesc că nu am citit romanul, dar după această prezentare am devenit chiar curios şi cu siguranţă o să îmi cumpăr un exemplar cât de curând.
* VÍSCERE s.n.pl. Totalitatea organelor care se găsesc în cavitățile toracică și abdominală ale corpului; măruntaie. // (În forma viscero-) Element prim de compunere savantă care introduce în termeni referirea la „viscere”. [Cf. fr. viscère, lat. viscera]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu