Vreau să sar cu paraşuta!

Declar război rutinei!
Sursa photo: jokeroo.com

M-am săturat de rutină şi de plictiseală! M-am săturat ca în fiecare zi să fac aceleaşi lucruri! Fiecare zi începe la fel şi se termină la fel! Am nevoie de o schimbare, de o ieşire în decor, de ceva extrem! Vreau să sar cu paraşuta!

În ultimele luni am devenit un fel de robot care face aceleaşi acţiuni repetitiv, fără să schimbe nimic, niciodată! E la fel în fiecare dimineaţă: mă trezesc înjurând-o printre dinţi pe Inna care urlă că sun-ul e up, merg la baie, fac un duş, mă spăl pe dinţi şi mai fac încă una, două chestii. Mă îmbrac, mănânc ceva pe fugă, ies pe hol la o ţigară cu colegul de cameră şi apoi plec de fiecare dată sictirit spre muncă (pe la facultate, mai rar). Acolo, la fel! Aceleaşi lucruri în fiecare zi, cu prea puţine diferenţe. Uneori am simple ştiri de făcut, alteori ceva reportaje şi câteodată mai filmez sau montez, dar, în fond, sunt aceleaşi lucruri care se repetă şi acolo, chiar dacă subiectele se schimbă. Plec acasă în acelaşi tramvai împuţit în care zăresc aceleaşi feţe obosite şi plictisite în fiecare zi. Ajuns acasă, mănânc ceva, mă uit la filme sau stau pe net aiurea şi gata ziua. Apoi, repeat! Am ajuns într-un loop dintr-ăsta spaţio-temporal din care nu mai ştiu cum să ies.

Zi după zi, săptămână după săptămână, lună după lună, văd cum trece viaţa pe lângă mine şi nu se schimbă nimic. Nici în bine şi, din fericire, nici în rău! Mă uit în calendar şi văd că e sfârşitul lunii Iunie şi mă gândesc puţin ce realizări majore am avut în anul de graţie, 2013. Răspunsul e unul trist, zero (0)! Nu am făcut absolut nimic notabil anul ăsta şi azi-mâine e Crăciunul! Când mă gândesc câte căcaturi fac alţii chiar că încep să mă simt mic! Nu mai pot să stau aşa! Vreau o schimbare!

Ca să mă resetez cred că am nevoie de ceva extrem. Ceva de genul unei sărituri cu paraşuta, că tot vorbeam despre asta. Chiar dacă mi-e frică de înălţime şi probabil aş plânge ca o fetiţă de trei ani căreia i se refuză păpuşa preferată (sau Iphone-ul 5 că s-au schimbat vremurile) când m-aş vedea în avion cu rucsacul în spate şi cu trapa deschisă în faţa mea, tot aş sări doar pentru că am nevoie de o astfel de trăire ca de aer. Mai am câţiva ani de tinereţe fără prea multe griji şi nu am de gând să-i las să se scurgă pe lângă mine. Deci, dacă ştie cineva unde se organizează sărituri cu paraşuta îl/o rog să-mi dea detalii.

Am auzit multă lume plângându-se de acelaşi lucru. Mulţi au intrat într-o rutină care pur şi simplu macină orice vis! Eu am de gând să schimb asta în viaţa mea! Vreau să experimentez lucruri noi şi sunt decis să-mi asum mai multe riscuri de acum înainte. Pe sistemul YOLO, am de gând să nu mă mai dau în lături de la nimic. Bine, exceptând drogurile, furtul, violurile şi crimele! Totuşi, îmi place libertatea prea mult!

Mai jos sunt două video-uri la care de fiecare dată când mă uit sunt deopotrivă fascinat şi dezamăgit. Fascinat de ceea ce fac acei oameni şi dezamăgit că nu le fac şi eu. Sper ca măcar o parte din ele să reuşesc să le simt pe pielea mea!