Începe Euro 2016 şi România cântă-ntruna!

Rooooomâââniiiaaaa, Rooooomâââniiiaaaa!

Am intrat în ultimele 10 zile care precedă mult aşteptatul Euro 2016! În sfârşit, un Euro pe care reprezentanta ţării noastre îl va trăi pe teren şi nu în faţa televizorului. După 8 ani de aşteptare, România a reuşit, chinuit ce-i drept, să se califice din nou la un turneu final. Despre ce şanse avem să trecem de grupe şi să se nască o nouă generaţie de aur am mai scris. Azi vorbesc despre muzică. Fotbal şi muzică! Două pasiuni de-ale mele şi de-ale multor altora care se pot intersecta şi pot trăi fericite împreună până la adânci bătrâneţi. Uitaţi-vă la Shakira şi Pique dacă nu mă credeţi!

Probabil datorită sângelui latin care ne curge prin vene tuturor celor născuţi pe meleagurile carpato-danubiano-pontice ştim să ne bucurăm de lucrurile bune şi ştim să petrecem ca nimeni alţii. Ca dovadă, de fiecare dată când ne-am calificat la un turneu final, fie el Campionat Mondial sau Euro, reprezentativa ţării a avut un imn propriu, pe lângă cel naţional.

Cred că acum, cu 10 zile înainte de Euro 2016, e un moment bun să ne amintim de imnurile care i-au însoţit pe fotbaliştii noştri de-a lungul timpului:


Imnul naţionalei de la Mondialul din Italia '90:




Magicul turneu din SUA '94, anul în care România putea să devină campioană mondială fără să mire pe nimeni. Doamne, ce echipă am avut... şi ce imn!




Franţa '98, primul turneu pe care mi-l amintesc în detaliu şi cel care m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de fotbal şi de România. Coincidenţă sau nu, acest turneu are şi imnul meu preferat dintre toate de până acum. La mică distanţă de cel din '90 ce-i drept, dar tot preferat rămâne. Rooooomâââniiiaaaa, Rooooomâââniiiaaaa!




Ca dovadă că imnul din '98 chiar a fost bun şi că nu doar mie mi-a plăcut, ai noştri l-au refolosit şi la Europeanul din Belgia-Olanda 2000. Deci, din nou, Rooooomâââniiiaaaa, Rooooomâââniiiaaaa!




A urmat o tristă pauză fotbalistică şi acustică de 8 ani, până când Piţurcă, cât o fi el de Satană, ne-a calificat în grupele austro-elveţiene din 2008. La cum am jucat şi la cum sună acest imn în comparaţie cu restul, chiar s-a văzut că am avut parte de o pauză lungă.




Mergem pe repede înainte încă 8 ani, şi, iată-ne la Euro 2016! Echipă nouă, sponsor tehnic nou, suflu nou şi, evident, imn nou! Deşi nu se compară cu cel din '98, e totuşi mai bun decât cel din 2008. Sper ca şi băieţii să joace mai bine decât atunci şi să ne vedem dincolo de grupe! Toţi 12!




Cam astea sunt imnurile care au însoţit fotbaliştii noştri şa turneele finale pe care le-am prin de-a lungul timpului. Din păcate, pentru Europeanul din Anglia '96 nu am reuşit să găsesc niciun imn. Se pare că acolo am mers mai liniştiţi. Chiar şi aşa, tot i-am bătut pe gentlemani la ei acasă.

Ca bonus, mai jos sunt încă două melodii care puteau să devină destul de uşor imn pentru naţională. A fost doar o problemă de alegere; sau de necalificare!





Indiferent de imn, de versuri, de cântăreţ sau de statutul de imn oficial sau neoficial, toate au un lucru în comun: toate ne fac să ne simţim uniţi, să ne amintim că suntem un popor şi că aşa mici şi amărâţi cum suntem, prin unitate putem să facem lucruri măreţe... ca-n '94! Hai, România!