Când unii înţeleg mai multe decât sunt de înţeles

Decriptăm şi noi ceva?

Sursa photo: http://dragaodeprata1971.spaces.live.com

Nu vă disperă fazele alea când spuneţi ceva şi alţii interpretează vorbele voastre în şapte mii de feluri diferite? Mai ales în situaţia în care voi v-aţi referit exact la ceea ce aţi spus, fără subînţelesuri ascunse şi alte lucruri de genul ăsta!

Cultură la preţ redus

Sursa photo: http://www.calificativ.ro/Ce_carti_ar_trebui_sa_citeasca_cei_de_15_16_anii-a12394.html

Deşi, azi aş fi avut multe subiecte de dezbătut, printe care protestul din Piaţa Constituţiei sau faptul că guvernul Boc a rezistat moţiunii de cenzură, am decis să le las baltă. Asta pentru că sunt conştient şi ferm convins că mi-au luat-o alte câteva mii de bloggeri înainte şi pentru că nu e un subiect care mă pasionează în mod special.

Cu ce alternativă vin ? Cu una mult mai bună (cel puţin din punctul meu de vedere) !

Viaţa la cămin 4 - Cămin de Poli vs. Cămin de Vest

Din seria „Viaţa la cămin”, revin cu partea a patra: despre cum se stă la Poli. După cum bine ştiţi, în fiecare an se fac re-repartizări în cămine. Anul acesta nu am mai avut norocul să prind cămin la Vest şi a trebuit să-mi rezolv cazarea pe „alte căi”. Şi am reuşit, dar în cămin de Poli.

Aşa ! Acum despre condiţii: Ce-i drept, acestea sunt mai bune decât ce oferă căminele de la Vest... la prima impresie. Camerele sunt dotate cu frigider şi parcă sunt puţin mai spaţioase. Avem baie pe modul, nu pe palier, ceea ce reprezintă un adevărat lux pentru un student de rând. Dar, toate astea sunt doar aparenţe. Există şi părţi nasolae. În primul rând, trebuie să curăţăm noi baia (chiar nu mă încântă ideea de a spăla un WC pe care îl mai folosesc alte nouă persoane). Deşi recunoscute pentru „viaţa de noapte”, căminele de Poli sunt mai prost îngrijite. Probabil acesta este preţul plătit pentru chefurile dese. Adevărul e că deocamdată nici nu am investit în cameră mare lucru pentru că nu am de gând să rămân prea mult acolo.

Singur în mulţime

sursa photo: http://redletterbelievers.blogspot.com/2009/09/alone-in-crowd.html

Singur în mulţime !

Acesta este sentimentul care m-a cuprins în acest weekend în Alba Iulia. ”Casă dulce casă !” Asta ar spune orice student care vine după trei săptămâni înapoi în oraşul său natal.
Asta am spus şi eu când am ajuns, însă, după prima zi am realizat că nu mai e casa care era odată. Nu mă refer aici la famile, care rămâne mereu neschimbată şi la fel de iubitoare. Mă refer la prieteni. Cu toţii ştim că odată ajunşi la facultate, multe prietenii se răcesc şi se pierd deoarece fiecare îşi urmează drumul prin diferite oraşe şi nu se mai întâlnesc la fel de des ca înainte. E, problema mea este că majoritatea prietenilor mei abia anul acesta au intrat la facultate... în Germania. Cu cei care au plecat în Cluj sau prin alte oraşe mă mai întâlnesc fiindcă vorbim la telefon şi ne înţelegem să venim deodată acasă. Gaşca principală a plecat în Germania. Toţi trei (Vlad, Paul şi Miţă) au terminat un liceu cu profil de limbă germană şi acum, „au tăiat-o la mai bine”. Cine ştie când o să ne mai întâlnim pentru că ei nu pot să vină în weekend acasă, aşa cum fac majoritatea care au rămas în ţară. Le doresc mult succes acolo, dar le simt lipsa crunt. Cel mai tare am simţit asta în ultimele trei zile. Ieşeam afară din casă, străzile erau pline, dar nimeni cunoscut, de unde şi titlul articolului. Mă simţeam singur într-o mare de oameni. Toţi care treceau pe lângă mine sunt din „noua generaţe”, necunoscuţi şi de vârste mult mai mici sau oameni mari cu care nu am tangenţe.

Fiind o fire sociabilă, care nu poate să stea în casă două zile consecutiv, am crezut că înnebunesc. E cel mai urît sentiment, acela de a fi înconjurat de oameni, dar să fii singur totuşi. Ca rezultat, în jurul orelor 20-21 eram în casă. Înainte stăteam şi până la 6-7 dimineaţa afară. Acum, nu mai am cu cine. Îmi era frică de asta şi uite că pe bună dreptate. Oare pot să spun că Timişoara a devenit „mai casă” decât Alba Iulia după un singur an de facultate ? Se pare că, cel puţin din acest punct de vedere, răspunsul este da. Acest articol poate e slab din punct de vedere calitativ (mai mult ca sigur), dar e dedicat celor trei „aventurieri” care şi-au băgat picioarele în guvernul Boc şi în tot ce ţine de ţara asta şi au ales să plece la mai bine, deşi le va fi foarte greu la început.

Bă, mi-e dor de voi ! Când aveţi vacanţă să mai treceţi şi pe aici ?

Azi sunt foarte emotiv...


Sprite - Sunt singurel1
Asculta mai multe audio diverse

Acceleratul Timişoara-Iaşi

Mai bine cunoscut sub numele "Foamea". Este trenul cu care sunt nevoit să merg de fiecare dată când vin acasă, la Alba Iulia, sau când plec la Timişoara.

Accelerat C.F.R. (2010 !)

Ce e aşa special la acest tren?

Absolut totul! Este o adevărată aventură fiecare drum parcurs cu această minune tehnologică. Spun "minune tehnologică" pentru că nu pot să-mi explic cum poate să funcţioneze maşinăria aia, ţinând cont de halul în care arată.

Asta da facultă !

76 - Numărul de studenţi rămaşi în anul doi la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, secţia Jurnalism din cadrul Universităţii de Vest Timişoara (din 136 înscrişi în anul întâi). Sortaţi după sex, sunt şase băieţi (printre care mi-am făcut şi eu loc) şi şaptezeci de fete;
35 - Numărul de locuri bugetate pentru cei din anul doi. Aproape 50% dintre studenţi sunt la fără taxă;

7 - Numărul de materii diferite predate. Se mai adaugă şi o limbă străină la alegere şi o oră de sport pe săptămână.

Ce-i cu toate astea ? Nimic special, până acum...

Blue room

Am camera albastră !