Crăciunul la români

Sursa photo: www.pink-mania.info

Am preferat să vă povestesc despre cum îşi petrec românii sărbătorile de iarnă în imagini. Cred că sunt mai sugestive pozele acestea decât cuvintele.

Enjoy:

Scurtă istorie: John Herbert Dillinger Junior

Astfel de afişe se găseau pe toate străzile din America anilor '30.
Sursa photo: www.fbi.gov

Jucător de baseball şi gangster american! Acest om este una dintre cele mai cunoscute personalităţi din perioada marii crize economice din anii '30.


Născut în 22 iunie 1903, în oraşul Indianapolis din statul american Indiana, John Herbert Dillinger Junior avea să devină “inamicul public numărul unu” în urma numeroaselor sale nelegiuiri.

Te rog, taci!

Când unul vrea să doarmă/citească/să facă orice altceva ce necesită linişte, iar celălalt are chef de poveşti nemuritoare...
Sursa photo: www.123rf.com 

Câţi dintre voi aveţi o cunoştinţă care uită să mai tacă? Sunt ferm convins că toţi ştim astfel de oameni.

Ştiţi voi, unul care vorbeşte non-stop, indiferent dacă îl ascultă cineva sau nu şi indiferent dacă cel cu care vrea să converseze face altceva sau nu are timp de discuţii. Trebuie să vorbească, e în natura lui! Nu contează că stăpâneşte sau nu subiectul abordat! Trebuie să vorbească şi gata! Ce dacă aberează? Important e să nu tacă!

Nu mă schimb!

Mihai Viteazul - un om care a refuzat să se schimbe sau
 să plece capul indiferet de adversarii pe care îi avea de înfruntat!
Sursa photo: http://cybershamans.blogspot.com

Nu vreau, nu pot şi nu o să se întâmple! Indiferent de presiunile care se răsfrâng asupra mea, refuz categoric să mă schimb!

Să nu mă înţelegeţi greşit! Nu sunt bătut în cap şi nici vreun conservator extremist! Schimbarea este una dintre virtuţile şi, totodată, este unul dintre viciile mele. Pot să spun chiar că mă defineşte ca persoană într-o oarecare măsură. Firea mea naturală este rebelă şi deschisă la noutăţi. Dar aici nu despre acest gen de schimbări este vorba...

Costurile lunare ale unui student

Sursa photo: www.facebook.com

Am decis să scriu despre acest subiect pentru că am mulţi prieteni care urmează să termine liceul şi să se înscrie la o facultate. Majoritatea dintre ei nu vor să-şi facă studiile în oraşul lor natal şi m-au întrebat cam de câţi bani au nevoie lunar pentru a se descurca.

În primul rând, nu există un tabel al costurilor strict după care să te poţi ghida şi sunt mulţi factori variabili care pot influenţa ecuaţia.

Nu ştiu cum e în alte oraşe, dar o să vă spun câte ceva despre costurile unui student din Timişoara:

Ce este un "hater"?

Sursa photo: http://mystuffspace.com

Tot mai des aud cuvântul "hater" în dialogurile purtate de camarazii studenţi. În drum sper amfiteatrul unde am un curs trec pe lângă câteva găşti de tineri. A devenit aproape o raritate să nu aud un "bă, tu eşti hater!" când sunt lângă un astfel de grup. Şi aşa am început să devin tot mai curios de sensul acestui cuvânt. Ce înseamnă mai exact "hater"? Cum ajungi să fii catalogat astfel şi de ce?

Inteligenţă... ce-i aia?

Sursa photo: http://my.opera.com

"Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întâmplă", Mihai Eminescu.

Iată o definiţie cât se poate de simplă a ceea ce înseamnă inteligenţa. Simplă, dar incompletă!

Fiind un termen relativ, inteligenţa nu are o definiţie standard, ci este văzută diferit de fiecare individ în parte. Din acest motiv, aceeaşi persoană poate fii considerată în acelaşi timp ca fiind inteligentă de un anumit grup şi proastă de un altul.

România, să creşti mare!

Mândru că sunt român!

Şi uite aşa, Românica a mai crescut puţintel! Băbuţa nostră dragă şi scumpă a împlinit astăzi 92 de ani.

Deşi la Alba Iulia vremea este cât se poate de rea, frigul şi ploaia stăpânind autoritar oraşul, oamenii nu s-au lăsat intimidaţi şi au inundat la rândul lor trotuarele cetăţii. Voia bună şi un sentiment de patriotism au pus stăpânire pe cetăţenii români veniţi din toate colţurile ţării pentru a sărbătorii Ziua Naţională chiar în inima României.

Plăceri de mult uitate

Sursa photo: http://old.cotidianul.ro

Anul 1998! Aveam  8 ani şi miliarde de vise de împlinit! Unele au devenit realitate, altele au rămas la stadiul de vise, iar altele nu se vor împlini niciodată. Este absolut normal acest lucru şi nici nu era posibil să se întâmple altfel. Cum puteam să fiu şi urmaşul lui Hagi şi noul Mihai Viteazul în acelaşi timp? Imposibil! Ceea ce a rămas întreg sunt amintirile acelor vremuri. Şi încă ce amintiri!

Praf în ochi!

Sursa photo: www.eyesurgeonspc.com

Ustură!

Senzaţia pe care ţi-o dă praful în ochi este cumplită! Simţi cum îţi ard orbitele, lăcrimezi fără încetare şi durerea îţi inundă trupul!

Aurolacii din complex

Sursa photo: www.metropotam.ro

Amuzanţi şi enervanţi în acelaşi timp! Aşa pot fi caracterizaţi rezidenţii parcurilor şi canalelor din complexul studenţesc din Timişoara: aurolacii!

Nu ştiu de unde au apărut toţi, dar aceşti inhalatori de lipici devin din ce în ce mai stresanţi şi mai numeroşi. Dacă pentru cei mai în vârstă care sunt capabili să lucreze nu simt decât repulsie, cei mai mici dintre ei sunt chiar mai enervanţi. Ăia mari şi-au acceptat soarta şi trag din pungă resemnaţi, însă tinerii fac scandal şi se leagă de lume pe stradă.

Cramele Recaş

Sursa photo: www.sfin.ro

"Ultima campanie de publicitate a fost un real succes! Rezultatele sunt notabile, iar strugurele roşu, cules ultimul, are aroma aşteptată şi vinul de calitate poate să curgă", a declarat Banu Paul, inginer la Cramele Recaş.

Sunt dependent! Am nevoie de ajutor!

Sursa photo: www.subtire.com

Astăzi am realizat că eu şi colegii mei de cameră suntem dependenţi de un drog foarte special şi că nu mai avem scăpare! Nu cred că există vreo clinică de dezintoxicare destul de bună ca să ne poată ajuta să ne revenim!
Mai jos puteţi vedea un dialog între mine şi unul dintre ei despre această slăbiciune.

Un beţiv i-a cerut interval lui Dumnezeu

Surse photo: www.romanianmonasteries.org şi http://dordeduca.ro

După cum am promis în articolul 60 de ore nedormite, am revenit cu povestea "excursiei" la Sibiu.

Vineri, la nici două ore după ce am ajuns în Alba Iulia din Timişoara, am plecat spre Sibiul lui Klaus Johannis cu încă trei prieteni. Scopul principal a fost să luăm parte la Festivalul Naţional Studenţesc de Dans. Acolo urma să participe şi prietena unuia dintre noi, dar nu despre spectacol e vorba aici.

Fir-ar mama ei de limbă română!

Ce înţelegi tu din poza asta, înţelege şi un român de rând din replicile de mai jos!           Sursa photo: www.viatadeliceu.ro

 Iată câteva "dume" scoase ieri prin Sibiu:

60 de ore nedormite

E târziu sau devreme? Tu ce crezi?

Două zile şi jumătate! 60 de ore! 3600 de minute! Atât am stat treaz în ultimele trei zile. Efectiv nu am avut timp pentru somn!

E miercuri, 10 noiembrie 2010, ora 12:00 amiaza. Mă trezesc, fac un duş, beau o cafea, fumez două ţigări, stau puţin pe mess şi merg la facultate. Nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple.

Ajung la facultate, stau cuminte şi ascult plictisitoarele cursuri. O colegă vine cu vestea: "În seara asta ieşim în club!". Înainte să pronim spre discotecă ne-am adunat în camera mea de cămin ca să ne "încălzim" puţin. Aşa e mai ieftin! Doar suntem studenţi şi dacă e ieftin ne convine de minune.

Pronim spre club!

Sex combinat cu alcool

Sună bine!
Sursa photo: http://www.newz.ro

Super tare! Astea sunt primele cuvinte care ne vin în cap multora dintre noi când auzim în aceeaşi propoziţie sex şi alcool! E tot ce aştepţi de la o noapte ca să fie perfectă, nu?

Sună şi mai bine!
Sursa photo: http://www.cdsfl.org

M-am gândit mult dacă să scriu sau nu despre acest subiect şi în final am concluzionat că merită. Doar aceste două lucruri definesc în mare parte începutul secolului XXI.

Top 5 cântăreţi netalentaţi!

Sursa photo: writingcareercoach.com

Înainte de a începe topul în sine, vreau să specific că aceste "cântece" nu sunt pentru cei cu auzul fin sau pentru cei care sunt sensibili la sunete ascuţite.

În continuare, vă prezint topul cu cei mai netalentaţi "artişti" şi cele mai oribile piese "muzicale":

Lansarea romanului "Provizorat" de Gabriela Adameşteanu

Sursa photo: www.hotnews.ro

Astăzi, 2 noiembrie 2010, a avut loc lansarea în Timişoara a romanului "Provizorat" scris de Gabriela Adameşteanu. Evenimentul a avut loc în mica librărie "Cartea de nisip" situată pe strada V.V. Dealamrina (colţ cu str. Alba Iulia). Gabriela Adameșteanu este o scriitoare, jurnalistă și traducătoare româncă. A fost redactor-șef al revistei de analiză politică "22" și este în prezent redactor șef al suplimentului "Bucureștiul cultural" și membru marcant al Grupului pentru dialog social. Chiar dacă cochetarea cu jurnalismul i-a răpit din timpul pe care îl dedica în mod normal scriiturii, în ultimii ani a avut o revenire spectaculoasă în lumea literară.

Când unii înţeleg mai multe decât sunt de înţeles

Decriptăm şi noi ceva?

Sursa photo: http://dragaodeprata1971.spaces.live.com

Nu vă disperă fazele alea când spuneţi ceva şi alţii interpretează vorbele voastre în şapte mii de feluri diferite? Mai ales în situaţia în care voi v-aţi referit exact la ceea ce aţi spus, fără subînţelesuri ascunse şi alte lucruri de genul ăsta!

Cultură la preţ redus

Sursa photo: http://www.calificativ.ro/Ce_carti_ar_trebui_sa_citeasca_cei_de_15_16_anii-a12394.html

Deşi, azi aş fi avut multe subiecte de dezbătut, printe care protestul din Piaţa Constituţiei sau faptul că guvernul Boc a rezistat moţiunii de cenzură, am decis să le las baltă. Asta pentru că sunt conştient şi ferm convins că mi-au luat-o alte câteva mii de bloggeri înainte şi pentru că nu e un subiect care mă pasionează în mod special.

Cu ce alternativă vin ? Cu una mult mai bună (cel puţin din punctul meu de vedere) !

Viaţa la cămin 4 - Cămin de Poli vs. Cămin de Vest

Din seria „Viaţa la cămin”, revin cu partea a patra: despre cum se stă la Poli. După cum bine ştiţi, în fiecare an se fac re-repartizări în cămine. Anul acesta nu am mai avut norocul să prind cămin la Vest şi a trebuit să-mi rezolv cazarea pe „alte căi”. Şi am reuşit, dar în cămin de Poli.

Aşa ! Acum despre condiţii: Ce-i drept, acestea sunt mai bune decât ce oferă căminele de la Vest... la prima impresie. Camerele sunt dotate cu frigider şi parcă sunt puţin mai spaţioase. Avem baie pe modul, nu pe palier, ceea ce reprezintă un adevărat lux pentru un student de rând. Dar, toate astea sunt doar aparenţe. Există şi părţi nasolae. În primul rând, trebuie să curăţăm noi baia (chiar nu mă încântă ideea de a spăla un WC pe care îl mai folosesc alte nouă persoane). Deşi recunoscute pentru „viaţa de noapte”, căminele de Poli sunt mai prost îngrijite. Probabil acesta este preţul plătit pentru chefurile dese. Adevărul e că deocamdată nici nu am investit în cameră mare lucru pentru că nu am de gând să rămân prea mult acolo.

Singur în mulţime

sursa photo: http://redletterbelievers.blogspot.com/2009/09/alone-in-crowd.html

Singur în mulţime !

Acesta este sentimentul care m-a cuprins în acest weekend în Alba Iulia. ”Casă dulce casă !” Asta ar spune orice student care vine după trei săptămâni înapoi în oraşul său natal.
Asta am spus şi eu când am ajuns, însă, după prima zi am realizat că nu mai e casa care era odată. Nu mă refer aici la famile, care rămâne mereu neschimbată şi la fel de iubitoare. Mă refer la prieteni. Cu toţii ştim că odată ajunşi la facultate, multe prietenii se răcesc şi se pierd deoarece fiecare îşi urmează drumul prin diferite oraşe şi nu se mai întâlnesc la fel de des ca înainte. E, problema mea este că majoritatea prietenilor mei abia anul acesta au intrat la facultate... în Germania. Cu cei care au plecat în Cluj sau prin alte oraşe mă mai întâlnesc fiindcă vorbim la telefon şi ne înţelegem să venim deodată acasă. Gaşca principală a plecat în Germania. Toţi trei (Vlad, Paul şi Miţă) au terminat un liceu cu profil de limbă germană şi acum, „au tăiat-o la mai bine”. Cine ştie când o să ne mai întâlnim pentru că ei nu pot să vină în weekend acasă, aşa cum fac majoritatea care au rămas în ţară. Le doresc mult succes acolo, dar le simt lipsa crunt. Cel mai tare am simţit asta în ultimele trei zile. Ieşeam afară din casă, străzile erau pline, dar nimeni cunoscut, de unde şi titlul articolului. Mă simţeam singur într-o mare de oameni. Toţi care treceau pe lângă mine sunt din „noua generaţe”, necunoscuţi şi de vârste mult mai mici sau oameni mari cu care nu am tangenţe.

Fiind o fire sociabilă, care nu poate să stea în casă două zile consecutiv, am crezut că înnebunesc. E cel mai urît sentiment, acela de a fi înconjurat de oameni, dar să fii singur totuşi. Ca rezultat, în jurul orelor 20-21 eram în casă. Înainte stăteam şi până la 6-7 dimineaţa afară. Acum, nu mai am cu cine. Îmi era frică de asta şi uite că pe bună dreptate. Oare pot să spun că Timişoara a devenit „mai casă” decât Alba Iulia după un singur an de facultate ? Se pare că, cel puţin din acest punct de vedere, răspunsul este da. Acest articol poate e slab din punct de vedere calitativ (mai mult ca sigur), dar e dedicat celor trei „aventurieri” care şi-au băgat picioarele în guvernul Boc şi în tot ce ţine de ţara asta şi au ales să plece la mai bine, deşi le va fi foarte greu la început.

Bă, mi-e dor de voi ! Când aveţi vacanţă să mai treceţi şi pe aici ?

Azi sunt foarte emotiv...


Sprite - Sunt singurel1
Asculta mai multe audio diverse

Acceleratul Timişoara-Iaşi

Mai bine cunoscut sub numele "Foamea". Este trenul cu care sunt nevoit să merg de fiecare dată când vin acasă, la Alba Iulia, sau când plec la Timişoara.

Accelerat C.F.R. (2010 !)

Ce e aşa special la acest tren?

Absolut totul! Este o adevărată aventură fiecare drum parcurs cu această minune tehnologică. Spun "minune tehnologică" pentru că nu pot să-mi explic cum poate să funcţioneze maşinăria aia, ţinând cont de halul în care arată.

Asta da facultă !

76 - Numărul de studenţi rămaşi în anul doi la Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării, secţia Jurnalism din cadrul Universităţii de Vest Timişoara (din 136 înscrişi în anul întâi). Sortaţi după sex, sunt şase băieţi (printre care mi-am făcut şi eu loc) şi şaptezeci de fete;
35 - Numărul de locuri bugetate pentru cei din anul doi. Aproape 50% dintre studenţi sunt la fără taxă;

7 - Numărul de materii diferite predate. Se mai adaugă şi o limbă străină la alegere şi o oră de sport pe săptămână.

Ce-i cu toate astea ? Nimic special, până acum...

Blue room

Am camera albastră !

Asediu la Cotroceni

Chiar în momentele acestea Cotroceniul este asediat de protestatari care cer cu îndârjire ca domnul Preşedinte, Traian Băsescu, să coboare în mijlocul lor şi să stea de vorbă cu ei.

Printre protestatari se numără circa 6000 de poliţişti care fac parte din sindicat, păziţi de 400 de jandarmi care asigură securitatea şi ordinea. Ei au început protestul în Piaţa Victoria, de unde au mers în marş până în faţa Palatului Cotroceni, acolo unde continuă scandările şi la această oră. Protestatarii sunt nemulţumiţi pentru că le-au fost tăiate salariile şi pe parcursul acestui an au fost privaţi şi de alte beneficii materiale (ex: nu li s-au mai dat bani pentru haine). Şi noua hotărâre cu privire la vârsta de pensionare îi nemulţumeşte pe poliţişti. Aceştia spun că nu vor pleca până când domnul Băsescu nu va ieşi în faţa lor la negocieri.

  

Ti-mi-şoa-ra !

Ti-mi-şoa-ra, Ti-mi-şoa-ra, Ti-mi-şoa-ra, TIMIŞOARA !

Acest "cântec" al galeriei lui Poli îmi răsună în cap de câteva zile şi nu pot să scap de el. Motivul ? Mi-e dor de Timişoara ! Şi cum să nu-mi fie ? E oraşul meu preferat din ţară şi am o grămadă de argumente care să-mi susţină această afirmaţie. În primul rând, acolo îmi sunt colegii de facultate de care îmi e foarte dor şi cu care mă distrez neîncetat, fie că suntem la cursuri sau în timpul liber. Mi-e dor de tine, Ungure, şi de toate tâmpeniile pe care le făceam şi pe care cu siguranţă o să le continuăm şi anul acesta în acelaşi ritm sau chiar mai accentuat ! Mi-e dor de tine, Elicopterule -sau Planor sau ce porecle ţi-am mai pus că nu mai ştiu- ! Cine mai vine la mine la cafea dacă nu Elicopterul, "cea mai colegă a mea" ? Mi-e dor de colegii de cameră (bă, hai să facem ceva, hai să ne distrăm) ! Mamă... am început să dau nume şi acum o să-mi sară în cap cei pe care nu o să-i nominalizez. Sper să înţelegeţi că sunteţi prea mulţi ca să pot să vă pomenesc pe toţi (de fapt toate). Oricum, mi-e dor de voi toţi. Colegii -de facultă şi de cameră- sunt principalul motiv pentru care mi-e dor de Timişoara, dar la acest motiv se mai adaugă şi plictiseala din Alba şi stresul de acasă.

În fine, trecem mai departe : mi-e dor de Timişoara pentru libertatea pe care mi-o oferă. Acolo nu are nimeni treabă cu mine dacă vin acasă la şase dimineaţa sau dacă nu vin deloc. Eventual mă înjură un coleg de cameră pentru că l-am trezit, dar în rest nimeni nu are treabă cu viaţa mea. Mi-e dor pentru că acolo chiar am ce să fac şi nu mă plictisesc decât foarte rar şi foarte puţin. Chiar sunt enşpe mii de locuri unde mă pot distra în Timişoara. Cel mai bun exemplu e Happy... ce nume predestinat ! Îmi lipsesc parcurile verzi pe care trebuie să le traversez în drumul spre facultate şi Piaţa Unirii, unde se adună toţi studenţii la cafenele sau pe bănci şi unde poţi să cunoşti o grămadă de oameni noi. Până şi de unele cursuri mi-e dor sau de unii profi, cu referire directă către domnul Tolcea şi prietenul Râţă. Cum să nu îţi fie dor de facultate când tu citeşti ziarul şi un coleg de cameră te întreabă ce faci, iar tu răspunzi foarte sincer şi foarte serios "teme" ? Şi nu în ultimul rând, îmi e dor de viaţa de noapte din Timişoara. Acolo chiar este viaţă de noapte în adevăratul sens al cuvântului, nu imitaţia asta ieftină din oraşele mici, unde la orele 23:00 e pustiu peste tot !

Acest dor de "casă" se datorează , probabil, şi celor nouă zile care au mai rămas până la întoarcerea mea acolo. Cu cât sunt mai puţine zile, cu atât devin mai nerăbdător.

Concluzia !? Simplu ! Ti-mi-şoa-ra, Ti-mi-şoa-ra, Ti-mi-şoa-ra, TIMIŞOARA !

T.S.D.

T.S.D.-Tineretul Social Democrat

Cine sunt şi ce vor de la noi ?

După cum, probabil, mulţi dintre voi bănuiţi deja, este vorba de organizaţia de tineret a P.S.D. "Juniorii P.S.D." dacă vreţi !

T.S.D. este rezultatul fuziunii dintre Organizaţia de Tineret a P.D.S.R. şi Organizaţia de Tineret a P.S.D.R. Odată cu trecerea timpului T.S.D. a devenit membru al Uniunii Internaţionale a Tineretului Socialist -noiembrie 2002- şi membru al Organizaţiei Tinerilor Socialişti Europeni -martie 2005-. În prezent, organizaţia este cea mai mare de felul ei din întreaga ţară, numărând peste 75.000 de membri.

Mare... nebunie

După o perioadă îndelungată de absenţă, iată-mă cu noi forţe şi cu noi subiecte gata să fie zbătute, dezbătute şi răzbătute !

Şi dacă tot e sezonul revenirilor, ţin să anunţ că astăzi m-am întors de la mare.

Săptămâna trecută, începând din data de 1 Septembrie am avut parte de o vacanţă de patru zile pe litoralul Mării Negre, în staţiunea Jupiter, alături de încă vreo 2000 de membrii ai T.S.D.-ului (Tineretul Social Democrat) veniţi din toată ţara.

Contrar tuturor aşteptărilor şi predicţiilor specialiştilor, am avut parte de o vreme extraordinară, deşi la plecare ploua şi era frig în toată ţara. A fost frig doar în dimineaţa sosirii, în rest fiind o vreme excelentă, iar uneori îşi mai făceau apariţia câteva rafale de vânt slabe. A fost o palmă dată scepticilor care râdeu de mine că merg la mare pe o asemenea vreme şi care nu încetau cu glumele de genu': "bă, ţi-ai luat şuba că am auzit că o să fie viscol ?" sau "doar un nebun ca tine poate să meragă la mare pe vremea asta". Uite că am mers şi uite că a fost mult mai bine decât mă aşteptam. Din toate punctele de vedere.

Ca de fiecare dată când am fost la mare, am avut parte de distracţie în permanenţă.

Despre români

Mândru că sunt român ! De ce ? Simplu ! Pentru că Dumnezeu m-a binecuvântat să fac parte din unicul popor indestructibil din lume. Deşi e la modă să ne plângem că ne-am născut pe aceste meleaguri, eu mă simt foarte norocos că am ocazia să mă numesc român. Suntem un popor invincibil şi incredibil.

Gândiţi-vă puţin ! Ce alt popor are de îndurat atâtea greutăţi şi, totuşi, are puterea de a zâmbi şi de a trece mai departe. Noi, românii, avem un moral de titan. Nimic nu-l poate dărâma. Spre deosebire de străini, noi reuşim să trecem peste toate problemele în stilul nostru caracteristic : facem haz de necaz. Şi ne pricepem a dracu' de bine la asta.

Una, alta despre politeţe

Ieri am păţit una dintre cele mai ciudate lucruri din ultima vreme.

Treaba stă aşa : În urmă cu aproximativ un an, venind acasă de la şcoală, m-am întălnit cu o vecină în vârstă care venea de la piaţă cu două plase foarte mari în mâini. Văzând că abia poate căra bagajele, m-am oferit să i le duc eu până acasă. Oricum aveam acelaşi drum, iar ea locuieşte la etajul unu pe când eu stau la trei, deci nu mă costa nimic. Femeia a apreciat gestul, mi-a înmânat plasele şi ne-am văzut de drumul spre casă. Am ajuns, am salutat-o respectuos şi am plecat şi eu acasă.

Nimic anormal până acum. Ieri, însă, m-am întâlnit din nou cu ea în scara blocului. De data aceasta ea urca, eu coboram. O salut, iar ea mă opreşte şi îmi spune "Laurenţiu, dacă te rog ceva, faci pentru mine?".Eu am răspuns afirmativ gândindu-mă că cine ştie cu ce vrea să o ajut.

Dilema stelistului contemporan

23 Iulie 2010. Mai sunt două zile până la debutul Stelei în noua ediţie de campionat contra celor de la "U" Cluj. Cu toţii ştim starea de spirit din cadrul clubului în ultimii doi ani. Cu un creditor care a condus simbolul fotbalului românesc spre pierzanie şi cu o echipă care nu s-a remarcat prin rezultatele obţinute cât prin scandalurile în care a fost târâtă de acestă oaie bipedă cu aere de aristocrat se părea că mai rău nu se poate.

Iată că m-am înşelat ! Dacă înainte îmi era foarte clar că protesul împotriva clanului care a distrus fotbalul românesc trebuie să continue la turaţie maximă, acum nu mai sunt la fel de sigur. După ultimele achiziţii făcute de Steaua trec print-o dilemă fără precedent. Când vorbesc de achiziţii, mă refer, desigur, la venirea lui Piţurcă, a domnului Ienei şi a celorlalte foste glorii steliste.

Summer time

Back again ! După o perioadă mai lungă de absenţă pe blog, iată-mă din nou. De data asta o să vă vorbesc despre vară.

Uite că deja s-a dus aproape o lună din vacanţa de vară şi, pentru mine cel puţin, parcă abia ieri am terminat cu examenele. În fine, acum e vorba despre vară, anotimpul meu preferat ! Cred că pot să găsesc un milion de motive pentru care iubesc perioada asta a anului, dar o să mă rezum doar la câteva mai importante.

1.În primul rând îmi place căldura. Faptul că nu sunt nevoit să port 70 de kilograme de haine pe mine ca să nu îngheţ îmi convine de minune. Mai ales că şi economisesc timp astfel. Îmi ia circa cinci minute să mă îmbrac vara, spre deosebire de iarnă, unde trebe să mă chinui vreo 20-30 de minute că deh, trebe să-mi iau un tricou pe sub bluză, peste care vine o vestă, care la rândul ei e acoperită cu o geacă. Oricum, confortul termic are un rol major pentru care ador vara, chiar dacă la 40 de grade simt cum mă topesc, prefer aşa decât să mi se învineţească degetele din cauza frigului.

Perle

Ieri a avut loc ultima probă de Bacalureat/Teste Naţionale sau cum se numeşte acum toată treaba asta. Astfel, România se alege cu încă o generaţie de absolvenţi de liceu dornici de afirmare.

Ca în fiecare an, şi de data aceasta au apărut celebrele perle scrise sau spuse de elevi sau chiar de profesori.

Iată câteva dintre preferatele mele :

1. "Poezia "Sburătorul" de Ion Haş Rădulescu este un omagiu adus aviatorilor";
2. "Poetul îşi aşteaptă iubita ca împreună să cutremure o barcă";
3. "Ion Creangă s-a născut între anii 1887-1889";
4. "Împăratul avea o grădină şi în fund un măr";
5. "Eminescu este trist pentru că nu a reusit să facă nimic în viaţa lui";
6. "Manole a pus-o pe Ana la zid şi a început să o lucreze";
7. "Toma Alimoş era viteaz pentru că cu o mână conducea calul, cu o mână îşi ţinea maţele şi cu o mână se bătea cu Manea";
8. "Creierul este un organ oarecum indispensabil capului";
9. "Zoe şi Tipătescu se iubeau pe la spate";
10. "Nilul este un fluviu rămas de pe vremea faraonilor".

Şi mai ştiu câteva perle scoase de unii colegi de clasă sau de unii profesori :

Profu' de Geogra : "New Yorgu' este un oraş... ";

Profu' de Chimie : "Fraţilor, astăzi vom sta !";

Dialog cu profu' de Desen : "eu: Ce mai faceţi domn' profesor ?

                                          Profu' de Desen : Mi lene... ";

Provocare pentru o colegă mai "naivă" : "Colega, îţi dau 10 RON dacă îmi desenezi un triunghi cu patru laturi". S-a chinuit toată ora de mate să îl facă. Evident, nu a reuşit, iar în pauză a venit la mine să îi arăt cum se poate realiza aşa ceva... (au urmat aproximativ 30 de minute de râs neîncetat)

Profu' de Geogra : "Are cineva întrebări ?" Am ridicat mâna fără să scot un cuvânt. Profu' : "Taci mă dracu' !"

Subsemnatul la tablă la Geogra : Pus sub presiune de prof', care urla la mine să spun odată ce este Istambulul, răspund tare şi răspicat "Ţară !".

Pentru mai multe perle daţi un click aici.

Liceu...

Înainte de a începe, vreau să spun că prin scrierea acestui articol sunt conştient că voi fi acuzat de plagiere de colegul Gabi, care mi-a luat-o înainte şi a scris deja despre acest subiect. Nu-mi purta pică Ungure, ştii că te iubesc !

Să trecem la subiect. În sfârşit am terminat cu sesiunea şi am ajuns acasă, la Alba Iulia. Toate bune şi frumoase ! Mi-am lăsat bagajele, am făcut un duş rapid, am mâncat ceva pe fugă şi am ieşit în oraş cu prietenii.

Bun, ce legătură are asta cu titlul articolului ? Păi, majoritatea dintre ei sunt în clasa a XII-a şi Luni au prima probă la Bac. Ca toţi ceilalţi, şi ei abia aşteaptă să scape de acest "chin", numit liceu. Şi aici greşesc ! Aşa cum am greşit şi eu anul trecut şi cum, probabil, au greşit şi vor mai greşi mulţi alţii. Abia aşteptam să termin odată şi să nu mai văd clasa aia nenorocită, holurile alea sinistre şi mai ales orele interminabile care îmi mâncau toată energia.

Tot timpul mă gândeam la diverse modalităţi de a-mi petrece timpul dedicat orelor într-un mod mai distractiv. Acum, după un an de la terminarea liceului, a ajuns să-mi fie dor de el. Nu pentru că nu mi-ar plăcea la facultate -e foarte tare şi acolo- ci pentru că...

Aut Caesar, aut nihil !

Aut Caesar, aut nihil ! Sau Cezar, sau nimic ! Pe acest principiu cred că au mers italienii la Cupa Mondială din Africa de Sud. Din păcate pentru ei, nu s-au ales decât cu un mare nimic de această dată. Astfel, campionii mondiali din 2006 părăsesc turneul final încă din faza grupelor într-un mod ruşinos. Umilită pe "Continentul Negru", formaţia italiană a trebuit să suporte şi huiduielile propriilor suporteri (pe bună dreptate) la întoarcerea în ţară.

Ce găinărie !

Allez les Bleus ! Allez a la maison ! Aşa ar putea suna noul refren al galeriei Franţei după rezultatele echipei lor la acest Campoinat Mondial de Fotbal. "S-a fript Cocoşul Galic !" - titrează marile ziare din Lume după prestaţiile dezastruoase ale "albaştrilor" la Turneul Final din Africa de Sud.

Uruguay 0-0 Franţa

Franţa 0-2 Mexic

Africa de Sud 2-1 Franţa

Acestea sunt rezultatele vicecampioanei mondiale din 2006. Cu un punct şi un singur gol marcat în trei partide, Franţa pleacă acasă înainte de optimi, deşi, după tragerea la sorţi era considerată favorită clară la câştigarea grupei şi una dintre marile favorite la câştigarea Cupei.

Chiar nu pot să-mi explic cum o echipă din care fac parte jucători de la cele mai mari cluburi din lume precum Bakari Sagna (Arsenal Londra), Eric Abidal (Barcelona), Abou Diaby (Arsenal Londra), Franck Ribery (Bayern Munchen), Nicolas Anelka (Chelsea Londra), Thierry Henry (Barcelona) şi mulţi alţii, nu este în stare să se impună în faţa modestei echipe a Mexicului de exemplu. Tot lotul echipei din centrul Americii nu valorează cât Ribery de pildă.

Azi nu ! Te rog eu, nu !

"Azi nu !" - melodie interpretată de Grasu' XXL în colaborare cu Guess Who. Deşi linia melodică nu e tocmai o operă de artă şi nu poate fi considerată un hit (cel puţin nu în topul preferinţelor mele), de câteva zile sunt exact în situaţia prezentată de cei doi. Nu mai am chef de nimic ! Nu mai am putere să fac nimic ! Nu mai rezist ! Am obosit ! De ce ? Pentru că de la sfârşitul lunii trecute şi până acum sunt tot în sesiunea de examene. Celebra sesiune ! Durează o lună, asemenea Campionatului Mondial de Fotbal, dar e destul cât să obosească pe oricine pentru un an întreg. Stresul, nopţile nedormite, abuzul de cafea şi de băuturi energizante ! Toate acestea s-au adunat, nervii au cedat, iar acum mă simt că o baterie vlăguită, care nu mai este capabilă să mişte nici măcar secundarul unui ceas. Satrea de somnolenţă permanentă este accentuată şi de canicula care s-a instalat de mai bine de o săptămână şi care pare să nu se mai termine vreodată. Deşi, chiar în aceste momente, afară plouă torenţial, atmosfera este încă greoaie şi sufocantă, în orice caz nu relaxantă. Din cazua căldurii nu pot să dorm bine nici în rarele ocazii pe care le prind, când nu învăţ până dimineaţa pentru cine ştie ce examen. Revenind la melodia lui Grasu' XXL şi Gwess Who, sunt câteva versuri în care mă regăsesc până în adâncul sufletului. Profitând de cele câteva zile de respiro dintre examene, încerc pe cât posibil să mă reîncarc pentru ultimele trei. În aceste zile chiar simt că "vreau să pierd timpu'". "Astăzi nu iubesc, astăzi nu lucrez,/Astăzi o frec, fac un joint, pun căştile şi plec" - reprezintă exact ceea ce îmi doresc, cu precizarea că în loc de joint, mă rezum la simple ţigări cu tutun. Tot la capitolul "dorinţe" se află şi "Azi Nu ! Sunt mort, închid telefonul şi las mesagerie". Pentru că vreau să mă deconectez de la tot ce e în jur, să-mi văd de treaba mea fără să fiu deranjat de nimeni şi nimic. Vreau doar să stau şi să am liniştea de care îmi este atât de dor. Nu cred că am mai fost vreodată atât de obosit din toate punctele de vedere. Sigur nu am mai fost aşa obosit vreodată. Şi cu toate astea, profit de momentele libere rămase şi îmi spun că mai am puţin şi scap. Trei examene şi apoi mă întorc la patul meu dublu din Alba. Abia aştept ! Principiul după care voi trăi astăzi : "Azi nu, te rog eu nu, mâine poate facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!
Azi nu te rog eu nu, mâine sigur facem cum zici tu, dar azi NU, NU, NU, NU!"
Asculta mai multe audio Muzica

Cât cinism !

Astăzi a avut loc un accident chiar în faţa căminului unde locuiesc. Eu personal nu am fost la faţa locului când s-a întâmplat, dar din câte am auzit a fost destul de grav. E vorba de o fată pe care a lovit-o în plin o maşină şi care, din spusele martorilor, a căzut direct în cap. Oricum, am văzut maşina cu pricina şi era destul de avariată, semn că impactul a fost cât se poate de violent. Nimeni nu ştie dacă fata a supravieţuit ; era în viaţă când a luat-o salvarea, dar în stare gravă. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. Dacă vreau să văd accidente, nu trebuie decât să deschid televizorul la ora 17:00 şi de acolo pot să îmi iau doza zilnică de tragedii. Ce m-a intrigat pe mine a fost modul în care acest eveniment a fost perceput de oameni. Pe lângă inevitabila mulţime care s-a strâns în jur, de parcă ar fi fost ceva concert de muzică, auzeam fel şi fel de comentarii. Aici, la comentarii vroiam să ajung !

Viaţa la cămin 3 - Sesiunea sau...Stersiunea

Şi, a început ! Singura perioadă a anului universitar când toţi studenţii fac ce ar trebui să facă în mod normal : învaţă. 2 luni pe an, vezi pretutindeni studenţi cu foi în mână, stresaţi de inevitabilele examene pe care trebuie să le promoveze neapărat. Resul de 10 luni rămase în an, reprezintă, în cele mai multe cazuri, o vacanţă prelungită în care trebuie să mai treci pe la câte un seminar, cu scopul de a stânge numărul necesar de prezenţe pentru a fi admis în examen. Sfântu' 5 ! Ăsta e ţelul suprem şi trebuie atins prin orice mijloace.

Blasfemie !

În primul rând vreau să precizez că nu sunt nici pe departe o persoană religioasă (Sărbătorile Pascale şi Crăciunul sunt cam singurele ocazii pentru care merg la Biserică). Motivul pentru care vreau să vorbesc despre acest fluturaş este stric legat de valorile etice şi morale, încălcate din toate punctele de vedere în acest caz. În primul rând, nu ştiu cum poate debita cineva astfel de aberaţii. Cum să spui că Fiul lui Dumnezeu are carte autobiografică şi că este reîncarnat în România ? Care-i faza cu navele-nori ? Cum să îţi baţi joc de o religie care are peste 2 miliarde de adepţi în lumea întreagă ? Cum îţi permiţi să pretinzi că Fiul lui Dumnezeu a semnat acea foaie ? Cum am mai spus, nu sunt o persoană religioasă, dar asta nu înseamnă că nu respect convingerile celorlalţi. E treaba lor ce cred. Din partea mea pot să se închine în faţa unei linguriţe de plastic. E fix problema lor şi le respect convingerea, deşi nu sunt de acord cu ea. Cu toate acestea, nu o să încep să fac fluturaşi promoţionali cu mesaje semnate de o linguriţă dinvină. În ziua de azi, nu mai exista respect pentru nimic şi toate valorile morale sunt călcate în picioare fără nici o remuşcare. Nimeni nu mai respectă opinile şi convingerile celorlalţi. Toţi aleargă după senzaţional. Nu mai conteaza nimic altceva decât obţinerea unor valori false care dau impresia de avuţie (bani, bunuri materiale, celebritate -nu contează cum o obţii sau cum eşti considerat de ceilalţi, contează ca toată lumea să ştie cine eşti-, etc.). Serios vorbind ! Cum să te semnezi "Messia Iisus Hristos" ? Cum să ai atât de mult curaj încât să insulţi miliarde de oameni prin idioţenile pe care le debitezi ? Mai trist este că, probabil, chiar există naivi care cred aberaţile acestea. Ruşine !

20 de ani, student...analfabet !?

Miercuri am avut parte de una dintre cele mai urâte experienţe din ultima vreme. Să o iau cu începutul. Pentru a intra în examenul final la materia "Tehnici de redactare", domnul profesor a considerat că este nevoie de un test pentru a afla dacă merităm acest lucru. Până aici nimic anormal. Ceea ce a urmat după test m-a şocat însă. Am aflat că în anul 2010, în frunte cu mine, studenţii de la jurnalism habar nu au să scrie corect în limba română. Cu această ocazie vreau să îmi cer scuze pentru greşelile gramaticale care se găsesc (foarte probabil) în postările de pe blog şi de existenţa cărora eu nu am cunoştinţe. În ce a constat testul mai exact ? În corecatarea din punct de vedere gramatical a unui text de aproximativ jumătate de pagina A4. Pare simplu ! Aşa am crezut şi eu. Nici în cele mai negre vise nu credeam că e posibil să am mai mult de 7 greşeli gramaticale (maximum admis pentru a trece testul) într-un text atât de scurt. Mi-e ruşine de mine ! Şi, spre mirarea mea, am observat că nu am fost un caz unic, ba chiar majoritatea colegilor mei au ajuns la concluzia că nu o să promoveze şi eu personal nu am auzit pe cineva să spună tare şi răspicat că va trece fără probleme. Pe lângă faptul că această ciocnire cu durul adevăr m-a demoralizat total (şi încă nici nu am început adevăratele examene), stau şi mă întreb cum draci s-a ajuns în situaţia asta ? Pentru că dacă eram doar eu în această postură, era destul de clar : nu mă duce capul. Dar în aceeaşi situaţie mai sunt o mulţime de colegi (ţin să cred că peste 70% din întreaga facultate). În acest caz, lucrurile se cam complică. Este imposibil ca toţi să fim idioţi. Şi, ca o confirmare la crezul meu, astăzi am avut plăcerea să discut cu un alt profesor despre subiectul acesta, iar el a încercat să mă liniştească spunându-mi că este ferm convins că 90% din profesorii universităţii nu ar fi capabili să treacă acel test. În cazul acesta unde se ajunge ? Ce se alege de limba română ? Dacă nici jurnaliştii şi profesorii (formatorii) nu mai sunt în stare să scrie corect în limba română, atunci ce pretenţii putem avea de la restul oamenilor ? Limba română moare încet, încet, iar mess-ul şi lipsa totală a lecturii au un rol fruntaş în această dramă. Încă odată îmi cer scuze pentru eventualele greşeli pe care le veţi întâlni în postări.

Atenţie, vaci !

De câteva zile, pe unde mă uit, văd o multitudine de vaci. Nu, nu alea de la care luăm lapte şi din care ne facem carne de hamburgeri. Nu am absolut nimic cu animalul "vacă". Bovinele sunt animale nobile, în India fiind chiar considerate sacre şi atingerea uneia ( ca să nu mai spun ce păţeşti dacă ucizi una ) se pedepseşte foarte sever, conform legii de acolo. Cum aş putea să am ceva cu animalul fără de care nu ar fi existat atâtea feluri de mâncare delicioase, de la prăjituri ( pentru care ai nevoie de lapte ), până la ciorbe şi fripturi care îţi lasă gura apă ? Eu am treabă cu oamenii-vaci ! Ştiţi voi, creaturile alea extra fardate, extra inteligente ( după capul lor ), care aduc comentarii extraordinar de cretine doar ca să fie auzite şi băgate în seamă de cei din jur. Vacile alea care nu înţeleg de ce sunt grase, dar îşi pun această întrebare în timp ce devorează o shaorma şi apoi mai toarnă pe gât 2 litrii de Cola. Până acum încercam să nu le iau în semă, dar dintr-o dată parcă s-a spart conducta, jur ! Şi pe lângă faptul că s-au înmulţit mai repede decât goangele de bucătărie, au început să horcăie din ce în ce mai des şi mai urât. Ce să faci în situaţia asta, când ajung să te calce toate cu copitele lor jegoase direct pe creier ? Unii dintre voi poate ar spune că ar fi bine şi uşor să le bagi puţină ( a se citi "multă" ) carne în gură şi aşa am rezolvat problema. După mine nu rezolvi nimic aşa. Dacă înjuri o vacă, nu faci decât să dovedeşti că şi tu eşti un bou şi nimic mai mult. Nu ! Am nevoie de o soluţie mai graţioasă, mai umană ! Care este acea soluţie ? Sincer, şi eu încerc să o găsesc pentru că nu mai suport să trăiesc între atâtea vaci ! O să încerc ca doar cu ajutorul puterii cuvântului să le fac să-mi dea pace. Prin vorbe bine spuse la momentul oportun. E de ajuns să o rezolvi pe una în public şi apoi, mânate de spiritul de turmă, toate îţi vor da pace ca să nu păţească la fel ca prima ( cel puţin în teorie ). Sper să dea roade această soluţie cât mai repede posibil pentru că simt cum mă dezintegrez din punct de vedere psihic din cauza acestor animale urbane, crescute şi educate în mall -păşunea zilelor noastre- ( cea mai proastă specie pe care am întâlnit-o în cei 20 de ani de viaţă de până acum ). Oricum, dacă aveţi şi voi alte soluţii pentru a scăpa de aceste specimene vă rog să mi le spuneţi şi mie. V-aş fi veşnic recunoscător. Vă salut cu respect ! Pe curând !

P.S. : Scuzaţi-mi limbajul neacademic pe care l-am utilizat, dar pur şi simplu nu mai rezist în preajma acestor creaturi groteşti.

Mulţumim domnule Preşedinte !

Într-o ţară în care ni se promitea în campania electorală că anul acesta criza economică nu se va mai simţii, ba chiar că economia va avea parte de o creştere substanţială; Într-o ţară în care, în loc de aceste lucruri, guvernul a venit cu o super promoţie cum doar în hipermarketuri ne mai e dat să vedem : salarii cu 25% mai mici ( ofertă valabilă doar pentru bugetari ), pensii cu 15% tăiate ( să nu mai spună bătrânii că guvernul i-a uitat ) şi ajutorul de şomaj redus tot cu 15% ( doar e super-promoţie pentru toată lumea ). Nici studenţii nu au fost uitaţi. Ei vor beneficia de dublarea taxelor de cazare în căminele ultramoderne, puse la dispoziţie de stat şi de înjumătăţirea burselor ( pentru că gurvernul are grijă de viitorul ţării şi de elita ei intelectuală );
Într-o astfel de ţară, poza de mai sus spune tot ce este de spus, alte comentarii fiind de prisos.
Pe bancnota doamnei din imagine este afişată adevărata valoare a guvernului României din acest moment, şi anume : de nepreţuit !
România, te iubesc ! Eşti ţara în care vreau să trăiesc !

E Mai ! E Vară !

E Mai ! E vară ! În primul rând îmi cer scuze pentru întârziere, dar nu am avut când să dedic un articol acestui subiect până acum. 1 Mai fericit tuturor ! Sper că v-aţi distrat cu toţii de Ziua Muncii, aşa cum doar românii ştiu să o facă. Şi în acest an, majoritatea românilor au petrecut la pădure cu cortul sau la cabană, iar cei mai pretenţioşi şi care nu duc lipsă de timp, pe malul mării sau pe alte meleaguri. Oriunde au fost, nu cred că a lipsit de undeva tradiţionalul grătar şi veşnica bere ( pe lângă alte băuturi cu sau fără alcool ).
În opinia mea “petrecerea” de 1 Mai ideală este undeva în natură, lăngă o apă curgătoare alături de prietenii tăi, cu ceva fete, mâncare şi băutură ( nu mă refer doar la alcool ) la discreţie şi nu în ultimul rând, ţigări destule pentru că în fiecare an se termină cu mult timp înainte faţă de calculele făcute iniţial acasă.

Dragi tovarasi...

Dragi tovarasi si pretini, cu tristete trebuie sa va anunt ca ne-am intors la regimul comunist in toata splendoarea lui. De ce spun asta ? Pai, cei care locuiesc in complexul studentesc din Timisoara ar trebui sa stie cel mai bine. Ma refer la noua hotarare care s-a pus in practica de vreo 2-3 zile, si anume : toate magazinele si barurile situate in complex au ora de inchidere la 24:00 ( cu vreo 2-3 exceptii ). Intrebarea mea e simpla : de ce ? De ce s-a introdus aceasta lege tipica unui regim totalitar ? Are cineva impresia ca daca se inchid mai repede barurile, studentii vor merge mai repede acasa si vor dormi/invata mai mult ? Nicidecum ! De fapt e tocmai invers, si aseara mi s-a confirmat acest lucru. In loc sa mearga acasa cand se inchid toate localurile din complex, majoritatea  merg in Unirii sau in alte parti ale orasului sa continuie petrecerea. Daca pentru baruri se poate gasi o oarecare explicatie ( se aude muzica in camine si deranjeaza pe unii ), pentru magazinele alimentare sau pentru shaormarii de exemplu, nu pot sa inteleg. De ce deranjeaza pe cineva ca eu vreau, la 3 dimineata, sa imi cumpar un litru de lapte sau o shaorma, un pachet de tigari sau mai stiu eu ce ? Care-i faza ? In situatia asta se potriveste perfect un vers din Parazitii : " Comunismu' a murit, dar spiritu' a ramas in tara ! ". Bravo tovarasilor si tovaraselor care ati luat aceasta decizie. Ce urmeaza ? Apa calda pana la 22:00 ? Program T.V. intre 7:00-12:00 si 17:00-22:00 ? Sa ne traiti tovarasi conducatori ! Tovarasu' Raposat ar fi mandru de voi pentru modul in care ati inteles sa educati si sa incurajati tinerii sa invete si sa duca o viata exemplara ! Va salut cu mandrie ! Un simplu utecist :*.

Impreuna, invingem cancerul: DUMINICA, ELIBERAM STEAUA !

Pleaca din Ghencea!

Dragii mei stelisti, traim momente importante. Avem sansa, ca impreuna sa curatim Steaua de infectia care a cuprins acest club. Aceasta infectie poarta un singur nume, nu are rost sa-l mai spunem.


Indiferent din ce parte a stadionului, a tarii suntem, e momentul sa venim si strigam pentru simbolurile, culorile si Steaua noastra! Si trebuie sa venim in singurul loc unde conteaza ce si cat strigam: pe stadion!

Stiu ca multi v-ati pierdut increderea si speranta in curatirea Stelei de oierul asta care ne-a distrus. Dar uitati-va cu atentie la tot ce s-a intamplat in ultima vreme: e DISPERAT! Si-a pus toti sclavii in actiune sa lanseze minciuni ordinare, menite a ne distrage atentia. E mort fara banii din Liga Campionilor! Tot ce mai e nevoie sa fim iarasi multi la stadion si sa urlam, din mii de piepturi: Pleaca din Ghencea!, pana va fugi din loja pe care a spurcat-o cu prezenta sa si a neamului sau blestemat.


Nu aveti incredere in "bombele" care ni se servesc acum la foc automat! Sunt aceleasi din fiecare an si mereu cu aceleasi rezultate!NU JUCATORII SUNT DE VINA! EI NU S-AU ADUS SINGURI LA STEAUA, NU SE ANTRENEAZA SINGURI!

Cat il mai rabdati? Nu eu, nu AISS, nu peluza Sud sau peluza Nord are raspunsul, ci voi, astia care cititi si simtiti o intepatura in inima cand vorbiti de Steaua.

E momentul sa facem ce n-am facut niciodata: un stadion plin de ura impotriva celui care se face frate cu borcea si toti dusmanii nostri.

Duminica e o zi mare pentru Steaua: intai jucam pentru finala la handbal( ora 18:45) si apoi pentru LIBERTATE,pe stadion( ora 20:30).

Acum e greu, dar cu atat mai frumoasa va fi victoria la final! NU NE LASAM CUMPARATI, NU SUNTEM LASI! SUNTEM AICI SI VOM FI MEREU! SUNTEM ROMANI SI STELISTI, NU SCLAVI!

DUMINICA, ELIBERAM STEAUA!

Articol preluat de pe http://www.fcsteaua.ro/