Iata-ne dragi iubitori de fotbal in fata unui nou meci Dinamo - Steaua. Al 122-lea daca nu ma inseala memoria. "Eternul Derby ", asa cum este cunoscut in ultimii ani este pe cale sa inceapa inca odata si vreau sa ne amintim impreuna ce inseamna pentru Romania acest meci. Imi amintesc meciurile dintre cele doua echipe de prin anii '98-2000. Stiu ca pe vremea aceea, cand acest meci se apropia, se vorbea despre el cu cel putin o saptamana inainte, iar echipele erau mai motivate de acest meci decat de orice prima de joc posibila. Pe vremea aceea fotbalul se juca inca de placere, din pasiune, din dorinta de umilire a adversarului si in primul rand se juca pentru suporteri. Tin minte cand vedeam la T.V. cum jucatorii rupeau gardurile de protectie dupa ce marcau in poarta " dusmanului de moarte " ca sa se bucure alaturi de fani. In acele vremuri derby-ul nu se juca doar in teren, ci si in tribune era un adevarat razboi al galeriilor cu bannere, scandari, torte, etc. Oare cand o sa mai vedem un jucator cu devotamentul lui Lacatus sau Dinu pentru culorile pe care le apara ? Acum, intrebarea care ma roade este daca acest derby mai este intradevar un " El Clasico de Romania " sau doar presa si amintirile ne fac sa credem ca acest meci a ramas derby-ul campionatului ? Acum, cand fotbalul se joca tacticizat la maxim si a devenit o afacere in care se invart sute de milioane de Euro, mai este acest meci atat de special sau doar in mintea noastra mai exista aceasta eterna rivalitate intre cele doua cluburi ? Ma intreb cum poate Toja sau N'Doye sa intelega ce inseamna acest meci pentru poporul roman ? Ma uit cu nostalgie la meciurile vechi dintre cele doua echipe si le compar cu cele mai recente. Rezultatul ma nemultumeste enorm pentru ca desi acum primele sunt de sute de ori mai mari, se joaca mult mai prost si in orice caz nu se mai joaca pentru suporteri, nu mai exista spectacol, derby-ul acesta s-a racit, si-a pierdut din farmec si curand doar cei care au prins vechile vremuri vor mai considera acest meci un adevarat derby al campionatului.
marți, 16 martie 2010
Eternul Derby - Amintire frumoasa sau actualitate ?
Iata-ne dragi iubitori de fotbal in fata unui nou meci Dinamo - Steaua. Al 122-lea daca nu ma inseala memoria. "Eternul Derby ", asa cum este cunoscut in ultimii ani este pe cale sa inceapa inca odata si vreau sa ne amintim impreuna ce inseamna pentru Romania acest meci. Imi amintesc meciurile dintre cele doua echipe de prin anii '98-2000. Stiu ca pe vremea aceea, cand acest meci se apropia, se vorbea despre el cu cel putin o saptamana inainte, iar echipele erau mai motivate de acest meci decat de orice prima de joc posibila. Pe vremea aceea fotbalul se juca inca de placere, din pasiune, din dorinta de umilire a adversarului si in primul rand se juca pentru suporteri. Tin minte cand vedeam la T.V. cum jucatorii rupeau gardurile de protectie dupa ce marcau in poarta " dusmanului de moarte " ca sa se bucure alaturi de fani. In acele vremuri derby-ul nu se juca doar in teren, ci si in tribune era un adevarat razboi al galeriilor cu bannere, scandari, torte, etc. Oare cand o sa mai vedem un jucator cu devotamentul lui Lacatus sau Dinu pentru culorile pe care le apara ? Acum, intrebarea care ma roade este daca acest derby mai este intradevar un " El Clasico de Romania " sau doar presa si amintirile ne fac sa credem ca acest meci a ramas derby-ul campionatului ? Acum, cand fotbalul se joca tacticizat la maxim si a devenit o afacere in care se invart sute de milioane de Euro, mai este acest meci atat de special sau doar in mintea noastra mai exista aceasta eterna rivalitate intre cele doua cluburi ? Ma intreb cum poate Toja sau N'Doye sa intelega ce inseamna acest meci pentru poporul roman ? Ma uit cu nostalgie la meciurile vechi dintre cele doua echipe si le compar cu cele mai recente. Rezultatul ma nemultumeste enorm pentru ca desi acum primele sunt de sute de ori mai mari, se joaca mult mai prost si in orice caz nu se mai joaca pentru suporteri, nu mai exista spectacol, derby-ul acesta s-a racit, si-a pierdut din farmec si curand doar cei care au prins vechile vremuri vor mai considera acest meci un adevarat derby al campionatului.
joi, 11 martie 2010
Efectele supramediatizarii
Astazi am avut ocazia sa simt pe propria piele puterea de influentare pe care o detine presa. Este vorba despre filmul arhicunoscut deja, Avatar. Abia astazi am reusit sa il vad si eu 3D si sincer la cat tam-tam s-a facut pe marginea lui ma asteptam la o adevarata capodopera cinematogafica. Ceea ce am vazut insa a fost un film intradevar bun, cu efecte speciale superbe, dar in orice caz nu s-a ridicat la asteptarile pe care le aveam avand in vedere mediatizarea excesiva de care a avut parte. Sincer, nu inteleg cum Dumnezeu exista ( sau au existat mai bine zis ) oameni care s-au sinucis dupa vizionarea acestui film. Povestea filmului este ok din punctul meu de vedere, dar nu are nimic special. Sa fim seriosi, cu totii suntem constienti de faptul ca oamenii sunt niste fiinte distructive si ca nu stim sa apreciem ceea ce avem deja, decat dupa ce nu-l mai avem; so nothing new here and nothing that could make me even think about committing suicide. Nu vad de ce toata lumea a ramas socata ca nu Avatarul a luat Oscarul pentru cel mai bun film. Pai nici nu avea cum pentru ca in comparatie cu alte filme, Avatarul nu se ridica la un nivel mai mare decat cel mediu ( mai putin efectele speciale care sunt exceptionale si care au fost premiate de altfel ). Dupa parerea mea, succesul acestui film se datoreaza exclusiv campaniei de publicitate de care a avut parte. Aceasta campanie a nascut un adevarat fenomen, s-a vorbit de filmul asta de parca ar fi de pe alta planeta ( culmea ironiei ) si lasa impresia ca daca nu l-ai vazut, urmeaza sa mori in mai putin de 24 de ore. Intradevar, dupa seara asta imi dau seama de ce presa este considerata a patra putere in stat; uitati-va ce succes i-a adus unui film deloc special in opinia mea. Pot spune doar ca in comparatie cu alte filme, de exemplu The Lord of the Rings ( o adevarata capodopera cinematografica daca ma intrebati ), Avatar nu se ridica nici macar la 1/4 din calitatea trilogiei amintite. Concluzia ar fi ca Avatar este un film bun, cu o poveste frumoasa, cu efecte speciale extraordinare, dar in orice caz nu merita atata atentie din partea presei si mai ales a oamenilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
