Un beţiv i-a cerut interval lui Dumnezeu

Surse photo: www.romanianmonasteries.org şi http://dordeduca.ro

După cum am promis în articolul 60 de ore nedormite, am revenit cu povestea "excursiei" la Sibiu.

Vineri, la nici două ore după ce am ajuns în Alba Iulia din Timişoara, am plecat spre Sibiul lui Klaus Johannis cu încă trei prieteni. Scopul principal a fost să luăm parte la Festivalul Naţional Studenţesc de Dans. Acolo urma să participe şi prietena unuia dintre noi, dar nu despre spectacol e vorba aici.

La nici cinci minute după plecare am dat deja de primul hop. Pontoanele de la ieşirea din Alba Iulia spre Sebeş! Pentru că podul de peste Mureş era în reparaţii capitale (prima dată de la darea lui în folosinţă în anul 1953), am fost nevoiţi să trecem râul pe nişte pontoane folosite de armată în războaie. Am aşteptat cuminţi în maşină vreo 40 de minute până când am avut privilegiul de a traversa pe fragmentele masive de metal plutitoare care se balansau violent sub greutatea autovehiculului. De "deştepţii" care se băgau în faţă pentru că "ei pot" nu mai spun nimic. N-are niciun rost! În fine, trecem peste minunea arhitecturală provizorie şi ajungem în Sebeş -oraşul fără şosea de centură-. Trafic aglomerat şi multe, multe tiruri. Un oraş prăfuit, bătrânesc, veşnic în curs de dezvoltare, dar frumos în felul său. Cam aşa se poate defini Sebeşul, fratele mai mic al Albei Iulia. După ce am trecut şi de acest oraş nu s-a mai întâmplat nimic notabil până când, la vreo 30 kilometri de Sibiu, ne depăşeşte furios un Logan. Nu era nimic special în legătură cu asta dacă nu aveam peste 100 km/h şi dacă şoferul Loganului nu era un profesor de sport de la fostul meu liceu în vârstă de vreo 60 de ani. Încă un detaliu: în timp ce ne depăşea ne-a făcut semn să dăm o liniuţă. Şi uite aşa am continuat până la intrarea în Sibiu. Ba îl depăşeam noi, ba el pe noi! "A dracu' bătrânel că nu se lasă!" a fost replica de pe buzele tuturor din maşină.

Ajunşi în sfârşit la destinaţie, ne oprim la KFC să mâncăm câteva aripi picante (doar sunt la modă), apoi intrăm în Carrefour să luăm şi ceva de băut. Şase doze de bere pentru fiecare sunt suficiente cât să ne dea o stare numai bună: nici prea lucizi, nici prea praf! Şi de aici înainte începe nebunia. Ne-am hotărât să stăm în maşină până terminăm berile. După ce ne-am învărtit de câteva ori prin spatele Carrefour-ului, am găsit un loc puţin mai departe unde să putem să ne vedem de treabă. Ne deschidem câte o bere (mai puţin şoferul că no, nu-i bine să bei şi să conduci!), ne aprindem câte o ţigară (şi şoferul că no, n-are nimic dacă fumezi şi conduci!) şi stăm la poveşti până când apare un boschetar. Apoi altul! Şi altul! Şi altul! Şi se strâng vreo 15 boschetari în parcul din faţa maşinii, fiecare cu ceva în mână. Unii aveau peturi de bere la doi litri, alţii, pungi cu prenadez şi alţii, vin în sticle de Cola sau de Fanta. Atunci am realizat că am nimerit în mijlocul întâlnirii de 10 ani a boschetarilor din Sibiu! Imaginaţi-vă ce sentiment ne-a cuprins când toţi stăteau la poveşti şi consumau alcool în faţa noastră şi noi făceam acelaşi lucru în maşină! Noi măcar aveam maşină...

Sursa photo: www.inpolitics.ro

Am mai stat puţin acolo, apoi am plecat spre Casa de Cultură a Sindicatelor, unde urma să înceapă dansul. La spectacol a fost frumos, însă am ieşit puţin dezamăgiţi pentru că trupele din Alba Iulia nu au câştigat niciun premiu. Asta e, poate data viitoare!

Ne îndreptăm spre discoteca unde se ţine afer party-ul. Pe drum s-au întâmplat mai multe lucruri cel puţin amuzante. La un semafor, în dreapta noastră era o dubiţă plină de muncitori, judecând după salopetele lor identice. Când am observat că se uitau la noi am ascuns dozele de bere, dar surpriză: unul dintre ei scoate o sticlă de Timişoreana la doi litri şi bea cu poftă! Văzând asta, am început să râdem, am scos dozele şi am "dat noroc" cu ei! Care e probabilitatea ca la acelaşi semafor să oprească două maşini pline de băutori de bere? Apoi, am trecut pe lângă un birt care se chema "2 Cai Frumoşi" -se vede că încă nu a trecut febra celor 6 cai-. Mă întreb, de ce să dai unui birt numele "2 Cai Frumoşi" din moment ce clientela sa este formată doar din bătrâni beţivi care şi-au ratat viaţa şi care, foarte probabil, nu au internet şi nu au auzit niciodată de youtube, deci, implicit, nici de faza cu doi cai frumoşi? Foarte bine inspirat patronul, n-am ce spune!

După lungi căutări am găsit şi discoteca pe care o căutam. A fost greu pentru că era deschisă de curând şi mulţi nu ştiau să ne explice pe unde să o luăm. Am oprit la câteva blocuri distanţă pentru că mai aveam câte o doză de bere. Nici n-am observat că am parcat exact lângă o "bombă" infectă. Abia în momentul în care o angajată l-a scos în şuturi pe un bătrân mort de beat ne-am dat seama ce era prin vecinătate. El a început să o blesteme pe ospătăriţă în cele mai groteşti moduri, după care s-a proptit de un zid. După câteva clipe de respiro, a început să danseze. Venind tocmai de la un concurs de dansuri ne-am dat seama imediat că stilul interpretat era "Bachus latin". La finalul presaţiei, probabil enervat că nimeni nu-i recunoaşte talentul nativ, s-a luat la harţă cu un gard viu pe care l-a făcut în fel şi chip şi pe care, puţin mai târziu, s-a uşurat. După acest episod a intrat în contact cu divinitatea! A avut o scurtă conversaţie civilizată cu Domnul! Din păcate, noi nu am auzit ce răspuns a primit, însă l-a supărat foarte tare pentru că a început să urle spre cer şi să-i ceară lui Dumnezeu să coboare jos ca să se bată cu el. Nu ştiu care blasfemie e mai mare: a lui pentru că a fost beat şi nu ştia ce vorbeşte sau a mea pentru că relatez întâmplarea!? Cert e că după vreo cinci minute de ceartă s-a calmat şi a plecat cu capul plecat, învins de soartă... sau poate avea doar capul greu din cauza alcoolului!

Sursa photo: www.vagabondjourney.com

La after party n-am mai mers pentru că şoferul se simţea rău şi ne-a pierit tot cheful la auzul muzicii house care bubuia în discotecă.

Drumul de întoarcere a fost relativ liniştit, doar două chestii ar putea fi amintite: benzina care ne-a ajuns la limită. Rezervorul era pe rezervă (sic!) încă din Sibiu! Al doilea lucru demn de spus este că la intrarea în Alba Iulia am fost surprinşi să vedem că podul de peste Mureş a fost redeschis după mai bine de două luni în care a a fost închis pentru lucrări de reabilitare. Tot cu dâmburi şi, deocamdată, cu interdicţie pentru autovehiculele mai grele de 7,5 tone, dar măcar nu se vor mai forma cozi interminabile la care am auzit că s-a stat chiar şi mai mult de două ore.

Sursa photo: www.romanialibera.ro

Până la urmă a fost o excursie reuşită. Am vizitat un oraş prea frumos pentru ţara în care se află, ne-am distrat copios şi am luat parte şi la un eveniment cultural spectaculos!