Banu Paul - Şef de fermă şi inginer la Cramele Recaş

Roadele muncii se culeg!
Sursa photo: www.anunturi-publicitare.ro

Ca să faci dintr-o companie aproape falimentară o afacere de succes presupune multă muncă, dar şi oameni pricepuţi şi capabili, care ştiu ce fac şi ce au de făcut. Nu cu multă vreme în urmă, acelaşi lucru se putea spune şi despre Cramele Recaş, care au fost în pragul falimentului după 1989. Un suflu tânăr şi nou a ajutat la renaşterea podgoriei timişene, iar din persoanele care au pus umărul la această reconstrucţie face parte şi Banu Paul şef de fermă şi inginer la Cramele Recaş.

Chiar dacă nu este născut în Banat, a învăţat să convieţuiască după traiul şi obiceiurile oamenilor de aici. A văzut lumina zilei în data de 8 aprilie 1969 în oltenia la Bâcleş. A absolvit liceul în oraşul Strehaia de pe Valea Motrului. După această etapă a vieţii, paşii săi l-au dus în Timişoara unde 5 ani mai târziu, mai precis în anul 1982 a absolvit Facultatea de Agronomie – lucrarea sa de licenţă fiind făcută pe baza vinului roşu.

Încă din anii studenţiei a lucrat la Cramele Recaş, dar mi-a mărturisit că nu îi trecea prin gând în acele vremuri că în viitor soarta sa va fi legată de comunitatea şi via recăşeană. Încă de copil i-a plăcut să facă împreună cu tatăl său celebrul zaibăr oltenesc, de care este mândru tare. Îmi spune că este un vin conceput dintr-un soi de vie hibrid local, care poate fi crescut doar în acele regiuni. În timp de la zaibărul oltenesc a ajuns să producă la Recaş cabernetul roşu apreciat chiar şi peste graniţele României.

Să fii şef de fermă nu este o muncă destul de uşoară. Vara ajunge acasă seara târziu şi pleacă la muncă dimineaţa devreme. Timpul petrecut cu soţia şi fiul său este de multe ori foarte puţin sau deloc, dar cea mai mare satisfacţie o are toamna, când roadele muncii sale încep să apară.

O mică parte din producţia de struguri de la viile Recaş!
Sursa photo: www.recolta.eu

            „Anul 2009 am avut producţie pe fermă record, fără egal de producţie de struguri în ţară”.

Pe lângă munca epuizantă de care are parte la Cramele Recaş, în particular are propria vie de care se ocupă împreună cu familia sa. Soţia sa, profesoară de meserie, pune umărul serios la munca grea de care au parte, mai ales toamna la recoltatul strugurilor. Fiul său, în vârstă de 16 ani este pus la munca de jos, munca grea, încă de mic „să vadă cât de greu se câştigă banul” îmi mărturiseşte Banu Paul.

La cei aproape 42 de ani, este un bărbat înalt şi solid care impune respect fără să zică niciun cuvânt. Gesturile sale scurte şi sigure sunt suficiente pentru a face pe oricine să înţeleagă că nu este un om moale, ci este stăpân pe ceea ce spune şi ce face. Este un tip elegant, fiind îmbrăcat în permanenţă la partu ace. Din discuţiile cu el am remarcat că este foarte atent la detalii. În biroul său toate lucrurile erau perfect aranjate, iar când a văzut că un pix din faţa sa nu era pus în rând cu celalalte l-a luat în mână, s-a jucat puţin cu el printre degete şi apoi l-a repus pe masă, însă, de data asta, perfect aliniat cu celelalte.

Subalternii săi îl apreciază pentru modul în care conduce ferma şi pentru că este foarte apropiat de ei. Chiar dacă pe foaie este şef, Banu Paul nu se dă în lături de la muncă şi de multe ori coboară din biroul său în mijlocul viei şi munceşte cot la cot cu ceilalţi angajaţi. George Pavel, paznic la fermă, spune despre şeful său că „este un om cum rar întâlneşti! Doar să nu ajungi în preajma lui când este nervos! În acele momente domnul Paul este foarte dur şi dacă cineva face ceva greşit e vai de el În rest, are întodeauna grijă ca angajaţii să fie mulţumiţi şi îi tratează pe toţi cu respect. Este un şef şi un om foarte bun”.