Armonia şinelor

Acum câteva zile stăteam, ca de obicei, în staţia tramvaiului 9 de la AEM. Era puţin trecut de ora 5 seara şi eram obosit după o zi lungă de lucru, dar fericit că în sfârşit venise mult râvnitul weekend.

După aproximativ 3-4 minute de aşteptare, undeva în zare, apare un far solitar. Acel far pe care îl cunosc atât de bine şi care îmi e atât de drag când îl văd apropiindu-se de mine, conştient că lumina lui mă va purta spre casă încă odată, aşa cum o face el de fiecare dată.

Tu ţi-ai risca viaţa pentru un necunoscut?

Peste tot pe unde merg, la orice colţ de bloc unde se adună gaşca de "şmecheri" ai cartierului aud fără să vreau cât de bravi ar fi ei în cazul în care ar fi ameninţaţi de un pericol.

Aud cum ei s-ar bate cu toţi şi cum, chiar dacă cel care îi ameninţă ar fi înarmat, într-o fracţiune de secundă când atacatorul nu ar fi atent, ei, băieţaşii de cartier, ar sări pe el şi l-ar bate atât de rău că nici mă-sa nu l-ar mai recunoaşte.