Conform unui Eurobarometru publicat în 2010, 30% dintre români se declară fumători activi. Asta înseamnă că o astfel de lege ar afecta peste cinci milioane de oameni, îngrădindu-le drepturile.
De ce fumătorii să nu aibe voie să-şi alimenteze nevoile în public, dar cei care scuipă seminţe pe stradă pot? Da, există o lege şi împotriva "scuipătorilor de seminţe", dar cât de bine este pusă în aplicare din moment ce am trecut de nenumărate ori pe lângă poliţişti comunitari care făceau exact acest lucru? Pe pungi şi coji de seminţe putem călca, dar să trecem o fracţiune de secundă prin puţin fum nu putem?
O altă prostie mi se pare împărţirea localurilor în zone pentru fumători şi pentru nefumători. Să luăm scenariul următor: Câţiva prieteni merg la un suc în oraş. Trei dintre ei fumează şi cinci, nu. Credeţi că cei trei o să meargă în zona pentru fumători, iar ceilalţi cinci în cea de nefumători? Niciodată! În peste 90% din cazuri or să meargă toţi la o masă pentru fumători pentru că, prieteni fiind, îşi înţeleg nevoile unii altora.
Cum ar fi ca cei cinci nefumători să stea într-o parte a localului, iar fumătorii la o masă mai încolo, în spatele unui perete de sticlă, exact ca cele care despart deţinuţii de vizitatori în închisorile Americane? Aberant şi imposibil de pus în practică!
La fel de aberant e şi să obligi fumătorii să iasă afară dacă vor o ţigară. De ce trebuie să îndure ei frigul şi ploaia pentru viciul lor pe care oricum plătesc o grămadă de bani ca să-l întreţină? E ca şi cum ai pune nefumătorii să iasă afară zece minute până îşi termină restul ţigăriile! Din nou, aberant!
Fumătorii nu sunt criminali! Libertate pentru fumători!
2 comments:
In primul rand nu sunt impotriva fumatului, sau a fumatorilor, pentru ca si eu am fumat ceva ani, dar cred ca asta ii parerea ta subiectiva de fumator.
Imagineaza-ti scenariul urmator: Sa zicem ca ai un copil de 12 ani, si vrei sa mergi impreuna cu el cu sotia la un restaurant sa mancati (spun restaurant si nu bar, pentru ca o sa zici ca un copil nu are ce cauta intr-un bar, cu toate ca ii acelasi lucru), iar la mesele alturate sunteti inconjurati de fumatori.
Ti-ar conveni ca si copilul tau sa stea in fumul altora in timp ce incearca sa manance?
La fel si exemplul cu semintele: Nu cred ca ai intalnit pe nimeni pe strada sa iti scuipe seminte in fata in timp ce le sparge, dar tuturor ni s-a intamplat macar o data sa ni se sufle fumul in fata (de cele mai multe ori, ii drept, neintentionat) de catre un fumator. Nu ii asa?
Nici eu nu (mai) sunt fumător de ceva timp, dar tot nu mi s-ar părea corectă o astfel de lege.
Înţeleg că nu o ok pentru copii să inspire fum, dar şi să interzici dreptul altora e la fel de ne-ok. Ştiu că fumatul, în esenţă, e o mare tâmpenie: Dai bani ca să mori mai repede! Tocmai pentru că am fumat şi eu un număr însemnat de ani, înţeleg ambele tabere. Da, nici mie nu-mi place să-mi vină în nas fumul altuia de la masa vecină. Nu-mi plăcea nici când eram fumător, dar nu poţi să-i iei omului dreptul ăsta! Probabil că mulţi au inspirat involuntar şi fumul meu, însă niciodată nu a venit cineva să-mi spună că-l deranjeză. Şi, având în vedere că şi tu ai fumat, oare câţi au inspirat fumul tău fără să vrea? De ce noi doi am putut să fumăm pe unde ne-a tăiat capul şi alţii să nu mai poată?
Legat de seminţe: du-te pe stadion la un meci şi uită-te pe spatele gecii la pauză. Pe mine a plouat cu coji de seminţe, deşi pe rândul din spatele meu stăteau jandarmi...
Trimiteți un comentariu