Condiţii de 5 ţurţuri în căminul Camelia

Cu ocazia Sfintelor Sărbători de Iarnă,
Căminul Camelia îşi întâmpină oaspeţii  cu condiţii de 5 ţurţuri!
Sursa photo: tekkaus.com

După trei ani petrecuţi prin căminele din Complex, am ajuns să fiu cazat în celebrul cămin Camelia. Cel mai de lux dintre toate, aşa cum este el cunoscut. Cameră de trei persoane, grup sanitar propriu, televizor, cuptor cu microunde, internet wireless, bucătărie pe hol, spălătorie la fiecare etaj, toate cele enumerate reprezintă facilităţile oferite de acest vârf de lance al UVT-ului. Facilităţi de care beneficiez doar pe hârtie, fiindcă realitatea e puţin diferită.

Da, suntem doar trei în cameră, avem baie proprie şi TV, dar cam atât. Ah, şi bucătărie pe hol avem, dar o plită din cele trei este stricată şi becul e ars de vreo săptămână şi ceva. În rest, pauză! Spălătoriile sunt închise de la începutul anului fiindcă maşinile de spălat sunt "defecte". Toate, din tot căminul, simultan... Singurii care beneficiază de spălătorie sunt băieţii din echipa de rugby, care şi-au adus maşini de spălat personale pe care le-au amplasat într-o fostă sală de lectură.

Cuptoarelor cu microunde probabil că le-au crescut picioare de la radiaţii şi au luat-o la fugă, fiindcă nu am găsit nicio urmă de-a lor pe nicăieri. Netul cred că a început să înveţe şi el câte ceva de la studenţii care-l folosesc pentru că de peste o săptămână chiuleşte cu neruşinare. Sau poate că, fiind wireless, şi-a luat zborul spre ţările calde împreună cu ciorile care asediau centrul Timişoarei acum nu multă vreme. Noroc că acasă am net de la RCS-RDS şi aşa pot beneficia şi aici de serviciul Digi Wifi. Pe lângă asta mai am şi un stick, tot de la Digi, care are o viteză indecent de mică, dar care-şi face treaba în situaţii de criză.

Am trecut peste toate aceste aspecte şi m-am adaptat, aşa cum fac toţi studenţii. Hainele mi le duc la spălat la prieteni posesori de maşină de spălat, gătesc la ore "ciudate" pentru a evita coada care se formează la orele prânzului la bucătărie şi de net deja v-am spus. Ce-a mai rămas?

Grupul sanitar! Într-adevăr, baia se prezintă în condiţii mai mult decât decente comparativ cu ceea ce am avut în căminele în care am fost cazat în anii anteriori. Gresie şi faianţă, cabină de duş, toaletă, tot ce vrei! Un singur lucru lipseşte: apa caldă! Încă de la începutul anului făcea figuri şi venea doar pe reprize, dar în ultima perioadă lipseşte cu desăvârşire. Mare mi-e mirarea când aflu de la câte un coleg că avem apă dezmorţită şi am ajuns să mă bucur ca Bear Grylls atunci când am ocazia să mă spăl cu apă la temperatura camerei.

Nu sunt genul friguros şi nici nu-mi place să mă scald în apă fiartă, dar când mă uit pe geam şi văd munţii de zăpadă de afară parcă nici nu-mi prea vine să mă bag sub un jet de apă rece. Dacă eram prin Iunie cu siguranţă nu mă plângeam, dar suntem în Decembrie, din păcate! De fiecare dată când ies din cabina de duş mă simt ca Jeremy Renner în scena de început din The Bourne Legacy, doar că eu nu sunt spion antrenat în condiţii extreme şi nici nu am pastiluţe verzi şi albastre care să mă pună pe picioare instant după o răfuială cu natura furioasă. Măcar aşa pot să spun că am văzut un film foarte bun în 7D!

Habar n-am cât va mai dura până se va rezolva problema, dar îmi amintesc că încă din luna Octombrie ni s-a promis că totul va fi bine! Sau, poate că nu am înţeles noi cum trebuie substratul situaţiei! Poate că asta nu e o problemă, ci un antrenament secret organizat de cei care se ocupă de buna funcţionare a căminului prin care se încearcă pregătirea studenţilor pentru Apocalipsa anunţată în data de 21 a lunii în curs! Poate vor să ne salveze...