Viata la camin 2 - Plictiseala

Asa cum am promis, am revenit cu partea a doua a articolului " Viata la camin ". La aproape 3 luni distanta de la data publicarii primului articol pe aceasta tema cred ca am adunat destule informatii pentru a continua subiectul. De data aceasta insa, trebuie sa ma plang putin de monotonia si plictiseala care s-a asternut in ultima vreme in camin si de lipsa totala de ocupatie. Sunt zile -ca si aceasta de altfel- in care efectiv nu ai ce sa faci si nici nu ai chef de iesit pe cine stie unde tinand cont de ploaia britanica ( vorba colegului Szofran Gabriel pe blogul sau ) care s-a asezat de ceva vreme deasupra Timisoarei. Motivul principal pentru aparitia plictiselii este reprezentat de lipsa de chef a prietenilor sau colegilor de a iesi undeva sau de a face ceva care sa ne ocupe timpul. Lipsa de chef provenita din varii motive, precum vremea nasoala, lipsa bugetului, oboseala, programul incarcat de la faculta sau mai stiu eu ce. Metode de combatere :
in ultima vreme, cel putin cu colegii de camera, am inceput sa joc Starcraft in retea pentru a ne mai destinde cat de cat, insa, deloc surprinzator, ne-am saturat si de acest "sport" destul de repede -dupa vreo doua saptamani-. Alta metoda pentru combaterea plictiselii ar fi vizionarea filmelor. De curand am terminat primele doua sezoane din Merlin si acum am inceput C.S.I. New York, poate, poate asa o sa treaca timpul mai repede. Desi la inceputul facultaii eram incantat de stilul nou de viata pe care l-am descoperit aici, m-am cam saturat si de iesit la cafea dimineata, si de stat la T.V., si de jocuri pe calculator, chiar si de iesiri prin cluburi/pub-uri. Ce-i prea mult strica. Metodele de combatere a plictiselii din orasul natal, cum ar fi iesitul la padure sau mersul la fotbal din pacate aici sunt de nerealizat inca. Motivul e simplu : lipsa de oameni cu care sa merg. Cat despre fotbal, un motiv in plus ar fi fractura tripla pe care am suferito la sfarsitul anului trecut tot la o partida de fotbal cu prietenii, astfel, nu cred ca piciorul s-a vindecat complet, deci nu imi pot asuma riscul aparitiei unei recidive. Sportul fiind in afara oricaror discutii, nu imi ramane decat sa gasesc ceva de facut care nu reprezinta nici un risc. Asta e partea grea, le-am cam facut pe toate, nu mai am idei. Poate un chef de proportii in camin mi-ar da din nou energie si chef de viata. Pana atunci insa, sunt condamnat la plictiseala. Concluzia ar fi aceea ca, desi la inceput eram super entuziasmat de acest stil de viata, am ajuns din nou la monotonie si rutina. Odata ce te obisnuiesti sa poti sa faci ce vrei, cand vrei, devine oarecum nasol; nu te mai prea intereseaza nimic pentru ca probabil ai incercat deja si acel lucru. Inca un lucru pe care l-am remarcat aici este ca timpul zboara intr-o viteza incredibila, chiar si plictisit fiind. Nici nu-mi vine sa cred ca peste o luna si jumatate intru in a doua sesiune si apoi termin primul an de faculta ( sper fara restante :D ). Inca nu m-am dezmetecit dupa prima sesiune si iat-o pe a doua ca bate la usa. Sper ca odata cu imbunatatirea vremii, parcurile se vor umple de lume, terasele vor fi pline ochi si ca vor aparea noi oportunitati de a cunoste lume si de a avea parte de multa, multa distractie, fara sa mai fiu vreo clipa plictisit. Numai bine si probabil o sa mai revin asupra acestei teme si pe viitor ( probabil in preajma sesiunii ).