Inteligenţă... ce-i aia?

Sursa photo: http://my.opera.com

"Inteligenţa este putinţa de a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se întâmplă", Mihai Eminescu.

Iată o definiţie cât se poate de simplă a ceea ce înseamnă inteligenţa. Simplă, dar incompletă!

Fiind un termen relativ, inteligenţa nu are o definiţie standard, ci este văzută diferit de fiecare individ în parte. Din acest motiv, aceeaşi persoană poate fii considerată în acelaşi timp ca fiind inteligentă de un anumit grup şi proastă de un altul.

De multe ori se creează falsa impresie că un om inteligent nu greşeşte niciodată. Ba, greşeşte! De fapt, un om inteligent este definit tocmai de rapiditatea cu care îşi dă seama de greşeala făcută şi de capacitatea de a o îndrepta.

Inteligenţa este nativă! Ea nu se măsoară în numărul de cărţi citite şi nici în potenţa financiară. Un cioban fără şcoală poate să fie mult mai inteligent decât un parlamentar care a absolvit cea mai prestigioasă facultate. Asta înseamnă că ciobanul deduce natural şi repede rezolvarea unor probleme, pe când parlamentarul trebuie să afle acea soluţie din alte surse, adică să înveţe*. Diferenţa dintre cei doi este la capitolul cultură*.

O altă definiţe a inteligenţei este capacitatea individului de a se adapta la nou. Când o persoană se confruntă cu o problemă nouă, va încerca să o rezolve după cum îi dictează "capul". Dacă rezolvarea vine din propria raţiune se numeşte inteligenţă, iar dacă a găsit soluţia în alte surse înseamnă că a învăţat-o, deci nu este rezltatzul propriei gândiri, ci a altora care au transmis-o mai departe.

Aaa, da! Mi-am amintit! Un vocabular elevat nu te face în niciun caz mai inteligent decât cineva cu unul mai "colorat". Multe persoane au impresia că dacă cineva vorbeşte frumos este şi inteligent. Fals! Acolo este vorba doar de bunul simţ al persoanei şi de cum a fost învăţat de mic. Nu văd nicio problemă dacă un individ foloseşte cuvinte vulgare când se exprimă. Eu sunt unul dintre acei oameni "coloraţi"! Scuzaţi-mă, dar mie nu mi-e frică de cuvinte şi nu mă simt nici ruşinat când un prieten se exprimă mai "nonconformist". Exemplu: "Bă, să-mi bag p..a, io nu mai pot!" (aplic cenzura pe blog pentru că unul dintre cititorii mei este mama şi no, nu-i frumos! Ciao, mama!). Conform acestei false ipoteze, rezultă că orice popândău prost ca noaptea care vorbeşte respectuos cu toată lumea (pentru că se simte inferior lor) este, de fapt, inteligent. Şi tot conform acestei mentalităţi, ar rezluta că Albert Einstein, geniul, este un prost în realitate pentru că a înjurat (foarte probabil) când se chinuia să afle teoria relativitaţii şi când, evident, dădea de obstacole. Ei bine, nu e chiar aşa, nu?

Continuăm cu alt citat-definiţie care, din păcate, se cam aplică poporului nostru: "Inteligenţa este cea mai mare nenorocire într-o societate imorală şi mediocră", Paul Constantinescu. Dacă stăm puţin să ne gândim o să realizăm că în România, oamenii inteligenţi sunt marginalizaţi în loc să li se ofere condiţiile necesare  pentru ca ei să-şi perfecţioneze acest har şi să-l folosească pentru binele naţiunii. Cu alte cuvinte, nu ştim să ne apreciem valorile! Poate din acest motiv, majoritatea tinerilor aleg să plece peste hotare ca să-şi construiacă viitorul. Suntem un popor inteligent, dar necizelat. Nici conducătorii noştri nu ne prea ajută în privinţa asta. Chiar ei au o inteligenţă îndoielnică de multe ori! (vedeţi cazurile: Vanghelie, EBA sau creditorul Stelei)

Sfat: Exploataţi-vă inteligenţa cât de mult puteţi! Toţi o avem, puţini o stăpânim!


*A învăţa - 1. (activităţi, acţiuni, procese) A însuşi prin eforturi susţinute; 2. (persoane) A face să capete cunoştinţe şi/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a pregăti; a instrui; a prepara; 3. A susţine cu sfaturi, cu recomandări (cum trebuie procedat într-o situaţie sau alta); a sfătui; a povăţui; a îndruma; 4. (lecţii, poezii, roluri, etc.) A reţine în memorie; a memoriza. A urma cursurile (unei instituţii de învăţământ), a-şi face studiile.


*Cultură - Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; nivel ridicat de dezvoltare intelectuală la care ajunge cineva; Om de cultură - persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoştinţe universale multe şi temeinice.