Leaving permission

În dimineaţa asta m-am trezit din nou cu o durere de cap crâncenă. Nu am băgat prea mult în seamă acest lucru deoarece deja a devenit ceva frecvent. Ştiu că ar trebui să merg la un doctor şi să văd care e motivul pentru aceste migrene, dar nu o fac din motive ştiute doar de mine.

Trecând peste durere, am plecat spre locul de muncă. Ajuns la birou, am început treaba cu zilnica şedinţă de dimineaţă însoţită de o cafea şi o ţigară. Speram că intrând în rutină mă va lăsa şi durerea. Din păcate, nu a fost să fie. Fiecare minut care se scurgea se traducea prin intensificarea durerii de cap. A ajuns să mă doară atât de tare încât mă simţeam ameţit şi îmi era greaţă. Gravid nu-s că m-am protejat!

Atunci am hotărât să-mi fac o "leaving permission". Asta cred că e una din cele mai faine chestii de la lucru. Acest drept de a pleca, neatingându-te de zilele de concediu, şi de a recupera orele altădată. Puţine companii oferă beneficiul ăsta angajaţilor. Totuşi, se pare că multinaţionalele au înţeles că nu suntem roboţi (deşi asta vor de la noi) şi că decât să ţină un om care se simte rău 8 ore la birou în care productivitatea lui e undeva pe la 10%, mai bine îl lasă acasă şi îi oferă posibilitatea să recupereze acea zi altădată. Şi aceste "leaving permissions" poţi să le faci pentru diverse motive, nu neapărat medicale cum a fost cazul meu de astăzi. Poate ai de mers la o bancă sau pe la vreo instituţia a statului care închide la 16:00. Poţi să mergi, îţi rezolvi problema şi gata.

Din punctul meu de vedere, acest sistem de "leaving permission" este ca un bonus la contract. Nici nu vreau să mă gândesc cât de greu trecea ziua asta dacă nu aveam această posibilitate la îndemână. Niciun Nurofen sau Ketonal nu-mi făcea durerea de cap să dispară cum a făcut-o somnul de la 14:00 la 18:00. Pentru zile ca asta mă bucur că există "leaving permission". Celui care a venit cu ideea implementării acestui sistem propun să i se dea şi al 14-lea salar, că merită!