Fiind ieftin, tot românu' de rând merge cu tramvaiul! La cât de mult circul cu el deja ştiu majoritatea pasagerilor din vedere. Ştiu şi care în ce staţie coboară şi îi văd cu aceleaşi feţe adormite (ca şi a mea de altfel) în fiecare dimineaţă, de luni până vineri.
Azi, când mergeam spre casă, s-a întâmplat ceva nou! Au urcat doi "străini", mai bronzaţi de la natură de felul lor, şi s-au pus pe primele două scaune din dreptul uşilor. Imediat după ce tramvaiul a pornit din loc, unul dintre ei scoate o bucată minunată de tehnologie modernă denumită telefon mobil şi pune o "pesă".
Pesă de pesă aş putea să spun având în vedere că din micuţul difuzor a început să urle dintr-o dată un mezel uitat prin frigider luni de zile, care, probabil sătul să aştepte să fie mâncat, a prins viaţă şi s-a apucat de "cântat". Bine, ce-i drept, ce să facă un parizer viu? Cine să-l angajeze? Nu, mezelu' ştia clar că singura lui şansă de a reuşi era muzica. Şi-aşa a apărut primul fel de mâncare cântăcios!
Şi uite aşa, din mărinimia unor concetăţeni respectabili, am avut parte de o veritabilă simfonie pe drumul spre casă. Generoşi băieţii, n-am ce zice! Dacă nu erau, puteau foarte bine să folosească nişte căşti şi să ne priveze pe noi, restul, de acest festin muzical al talentatului parizer expirat! A fost fix ce-mi trebuia după o zi de lucru. Mai ales o zi de luni!
Poftă bună/Audiţie plăcută!?
0 comments:
Trimiteți un comentariu